Am fumat țigări până mai acum vreo 9 ani. M-am lăsat relativ ușor după o perioadă în care prețul unui pachet de țigări a ajuns să depășească o bere decentă și tutunul folosit să-ți zgârie plămânii. Dar nici măcar când fumam nu făceam treaba asta lângă cineva care mânca.

Nu înțeleg nesimțirea celor care se apucă să fumeze la masă. Înțeleg să fumezi la o bere într-un club sau într-o terasă dar într-un restaurant în care de obicei lumea mănâncă nu. Nu suport nici măcar la terasă. Nu prea e plăcut să-ți treacă pe la nas un norișor de fum suflat de la masa de alături în timp ce tu ești cu lingura de ciorbă în aer. Și zău că-ți vine să-i îndeși lu’ ăla/aia și țigara și lingura și ciorba pe gât. Să vadă și el cum e haleala cu aromă de tutun.

Dar la terasă e mai greu să impui o regulă împotriva fumatului. Într-un spațiu închis în care se servește masa ar trebui să fie totuși interzis fumatul. Dar atunci când majoritatea fumătorilor nu dau doi bani pe cei din jur și-s obișnuiți să-și aprindă țigara când le vine pe chelie, restaurantele au băgat placa cu “În acest local se fumează” și-au terminat problema. Nu-și pot permite să piardă din clienții fumători iar ceilalți nu pot decât spera că nu nimeresc lângă un “furnal” atunci când se află într-un stabiliment de genul ăsta. Educația pe care o au românii nu e suficientă pentru a fi capabil să înțelegi că nu-i normal să obligi pe cineva să-ți respire fumul de țigară. Dacă îți arde curul după o țigară și nu mai poți să aștepți până când termini ieși naibii afară și fumează.

Oare la cinematograf sau la teatru cum pot să stea 2 ore jumate fără să fumeze da’ la restaurant nu ?