Scriam acum vreo 2 luni (adică prin octombrie) următoarea chestiune la finalul unui articol despre alcoolul consumat într-un scurt team-building în Brașov :

“Ca să pot face față acestui fapt mă consolez cu gândul că la cât alcool am consumat în orașul ăla măcar am contribuit și eu la bunăstarea lui. Așa, măcar 10m de asfalt ar trebui să poarte numele meu.”

La fel cum scriam și foarte frumos acum mai multe luni de Bierhaus din Brașov, un bar în care mi-a făcut o reală plăcere să beau niște multe beri.

Dar nah, soarta a făcut ca eu să nu mai am ocazia să vin și să stau în Brașov de prin mai până acum când am avut din nou training de-o săptămână. Și ca de obicei am ieșit miercuri seara la bere, eu insistând să merg tot în Bierhaus. Deși știam că Tavi, chelnerul-minune, nu mai lucra acolo și văzusem pe Facebook (pentru că dădusem like paginii) că barul a cam deviat ușor într-o direcție neplăcută. Dar nu aveam habar cât de trist stau de fapt lucrurile.

Ajuns la fața locului am avut parte de prima surpriză neplăcută pentru că au scos COMPLET din meniu Franziskaner, berea mea preferată. Evident, la pachet cu alte beri (Schneider Tap X-urile și altele). Meniul era editat cu carioca neagră peste numele berilor. Următoarea chestiune remarcată a fost lipsa meniului vechi de haleală. Unde aveau câteva chestiuni absolut geniale (cum ar fi cârnații picanți în foietaj) sau fripturile demențiale. Au fost înlocuite de un meniu banal de fast-food cu strips și aripioare de pui și cartofi prăjiți sau wedges. Și dezastrul nu s-a oprit aici, muzica era dată prea tare și ceea ce răsuna din boxe nu era muzică de berărie ci un house numa’ bun de cluburi de pastilați (la un moment dat răsuna din boxe o variantă house a temei din “Game of Thrones”). Ne-am chinuit din răsputeri să o facem să înțeleagă pe domnișoara care ne aducea berile că am fi dorit să dea muzica mai încet pentru că nu prea ne puteam înțelege între noi la vorbă. De altfel ne-am chinuit să o facem să înțeleagă pe domnișoara respectivă și să ne aducă beri proaspete, lucru care NU s-ar fi întâmplat pe vremea când se învârtea Tavi pe acolo.

Și cea mai bună dovadă că lucrurile erau cu adevărat triste a fost faptul că la un moment dat rămăsesem complet singuri în ditai barul. Maxim fuseseră încă 2 mese ocupate în afară de a noastră. Păcat, uite-așa va deveni o tristă amintire un loc frumos. Partea și mai proastă este că nu prea mai există alternative în Brașov. În Die Stube era deja trist ultima oară când am călcat și acolo îmi era clar că nici patronul nu prea-și dă interesul. Însă George, patronul din Bierhaus, părea un altfel de om, nu genul de om care să alunece pe panta compromisurilor până în momentul în care dintr-un bar vioi ajunge să fie patron peste o cârciumă tristă.

Și nu am decât o singură explicație logică la toată treaba asta. Îmi este clar că eu sunt de vină pentru că, ultima oară când am băut acolo în mai, barul era plin, lucrurile mergeau ca pe roate. Cum nu am mai trecut prin Brașov, este clar că au scăzut încasările și nu au mai făcut față. Prin urmare dragi brașoveni, dacă doriți să aveți o viață de noapte înfloritoare și baruri decente în oraș faceți tot posibilul să mă aduceți mai des prin frumoasa voastră urbe pe la traininguri. Pentru că e clar că pun serios umărul la economia orașului și fără mine aici lucrurile se degradează. Doar nu vreți să nu mai aveți unde să beți o bere bună în oraș ?