Am nițel peste 30 de ani și-o problemă mare atunci când văd persoane care scriu în public (fie că-i vorba de mail, im, irc, forum, scrisoare, chiar și sms) fără pic de coerență și cu greșeli grave gramaticale. Și dacă treaba asta este parcă mai puțin gravă pentru tineretul aflat încă la nivelul liceului devine o problemă destul de nasoală pentru cei care sunt deja studenți. Și credeți-mă pe cuvânt când vă spun că am văzut studenți care se exprimă în scris (chiar într-un mail oarecum oficial) în halul ăsta.

Reacția mea oscilează între o dorință arzătoare de-ai îndesa pe gât tastatura împreună cu un exemplar de “Ștefania Popescu” cartonat și o silă față de persoana lui. Pur și simplu nu este posibil ca o persoană care a promovat examenul de bacalaureat să nu fie în stare să se exprime corect în scris în limba maternă. Darămite să mai aibă și pretenția să termine o facultate (bine, hai să nu discutăm acum și de aia care termină și nu-s în stare să scrie )…

Ai zice că generația mirc și facebook face practică suficientă la scris încât să ajungă la un moment dat la un nivel adecvat. Ai zice că uneltele de comunicare folosite pe internet îi forțează să scrie corect de teama de-a nu se face de râs în fața prietenilor și colegilor. Neah, dacă stai să te uiți nițel la comentariile lăsate de generațiile care vin tare din urmă  mai ai puțin și te iei cu mâinile de cap. Și zău că nu-mi dau seama de ce rezultatul lucrurilor învățate  în liceu/școală generală este atât de diferit la ei comparativ cu mine.

Să zicem că pe vremea când eram eu la liceu/școală generală nu aveam acces la internet și nici atâtea tâmpenii la TV. Și ca metodă de relaxare nu scriam pe facebook ci deschideam o carte.  Să fie ăsta singurul motiv pentru care eu am fost în stare să scriu corect cele câteva pagini cu care am luat o notă de trecere la examenul de bacalaureat ? Sincer mă îndoiesc. Poate doar faptul că în biblioteca celor de vârsta mea mai găsești câteva cărți cu cotoarele roase pe coperta cărora scrie “Gramatica practică a limbii române” sau “Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație” cu care ne chinuiau profesorii. Iar noi, din respect, îi ascultam.