Aseara pe la 8:30, în drum spre casă (mă ducea Bogdan cu mașina), ne-a tamponat unul cu un Logan din spate. A fost mai mult un ghinion, omul nu prea avea ce face. Bogdan a pus frană bruscă pentru ca s-a oprit una cu un Matiz în fața noastră iar ăla din spate n-a mai putut evita “momentul”.

Partea nasoală e că am ajuns în Candiano Popescu. Unde am aflat că erau oameni care stăteau și de pe la ora 4 după-amiaza. Am scris declarațiile și ne-am hotărât să mergem până pe la casele noastre să lăsam laptopuri, țoale prezentabile and shit și să venim îmbucați înapoi la Accidente ușoare pentru a face față mai ușor. Eu am intrat acolo cu un optimism incurabil, sperând să terminam undeva în maxim 45 de minute. Am uitat cu cine am de-a face. Agentu’ nostru își face meseria cu calm, cu răbdare și cu mare, mare grijă la detalii. Este un adevărat profesionist care nu lasă la voia întâmplării nimic. Așa că, probabil, vom scăpa pe la 8 dimineața. Este (va fi) o experiență de neuitat pe care de abia (NU) aștept să o împărtășesc cu voi. Acum mă voi duce să stau pe budă (nu de alta dar nu știu unde/pe cine nimeresc pe acolo). Revin cu impresii mâine dimineață.