nosmokingAm fumat vreo 8-9 ani din viață și m-am lăsat de vreo 13-14 ani aproximativ. N-am început să fumez pentru că doream să intru într-un anturaj cool pentru că atunci când am început eu să fumez, prin liceu, nu eram decât vreo 4-5 persoane care fumam și de obicei ne ascundeam destul de bine ca să nu dăm nas în nas cu profesorii. Mă apucasem de fumat că îmi plăcea să stau singur câteva minute în fiecare pauză în loc să mă scobesc în nas cu colegii de clasă.

Chiar și pe vremea când fumam nu suportam însă fumul de țigară atunci când mâncam. În rest puteam să suport în anumite limite să se fumeze în jurul meu. În contextul ăsta, eu unul am criticat nițel legea antifumat promulgată în decembrie. Pentru că sunt de părere că fiecare dintre noi este liber să se omoare dacă dorește (chiar și prin fumat pasiv). Dacă nu-ți place și nu suporți fumul de țigară, nu ieși în oraș cu prietenii tăi care fumează. Dacă prietenii tăi care fumează știu că pe tine te deranjează și țin la tine suficient de mult, atunci caută să găsească un loc de ieșit în oraș în care să poți respira totuși aer curat. Cu alte cuvinte să fim responsabili de propriile alegeri dar și să avem bunul simț necesar astfel încât să nu-i deranjăm pe cei din jurul nostru.  Am ieșit de nenumărate ori la beri cu amicii și oamenii au întrebat întotdeauna dacă mă deranjează că fumează lângă mine.  Așa că pe undeva am criticat legea prin prisma faptului că mi se pare că ar fi trebuit totuși să permită asumat existența unor locuri publice destinate exclusiv fumătorilor. Să existe un loc în care și fumătorii să poată socializa la fel cum o pot face și băutorii de bere sau de vodcă la bodega din colț.

Eh, am avut ocazia acum vreo 2-3 săptămâni să îmi schimb radical părerea. Și culmea, mi-au schimbat părerea o categorie de oameni care cred despre ei înșiși că sunt moțu’ intelectualității. Am fost într-o dugheană cu pretenții de club, dugheană numită eVarză, la un concert Anti-Valentine’s Day & Dragobete susținut de Țapinarii și Fără Zahăr. Dugheana gemea de bășini intelectuale și de fum încă de când am intrat. Am găsit loc la o masă undeva prin spate, într-o zona în care cu greu făceau față niște aparate de aerisire. Mă uitam prin jur și constatam că, la nici câteva luni după Colectiv, dacă se întâmpla să ia foc ceva de lemn de pe acolo (și avea ce că era plin de lemn și placaj inclusiv pe tavan), nu cred că scăpa prea multă lume având în vedere densitatea pe m2.

Tot pe lângă noi erau veniți unii și cu doi puradei după ei. Am “admirat” cum ‘telectualitatea din jur își aprindea țigară de la țigară deși aerul era total irespirabil. La un moment dat (încă nu începuse concertul) un băiat de la o masă de lângă noi s-a ridicat în picioare și i-a rugat pe cei din jur să se abțină o perioadă de la a mai aprinde țigări având în vedere că nu se mai poate respira. Un dobitoc, chiar de la masa cu cei 2 puradei a început să facă mișto cu cei de la masă (nu îl auzeam ce zice dar îl vedeam) în timp ce își rula tacticos o țigară. Pentru că nah, nu ești ‘telectual adevărat decât dacă fumezi tutun de rulat și/sau pipă. Pe care țigară rulată și-a aprins-o un minut mai târziu. Restu’ au fost la fel de empatici la durerea tipului care nu suporta fumul de țigară. Ăla săracul, deși își cumpărase bilet la concert, s-a ridicat si a plecat împreună cu gagică-sa.

Ei bine, momentul ăla în care am constatat că fumătorii chiar nu au bunul simț să se abțină atunci când nu numai că-și fac rău singuri dar fac rău și celor din jurul lor m-a convins că legea aia anti-fumat este necesară. Educația și bunul simț nu sunt suficiente, omul este un animal care trebuie dresat. Așa că acum de abia aștept să ies în oraș și singurul lucru nociv pe care-l respir să fie doar bășinile intelectuale eventual, nu și fumul de țigară.