Undeva prin 1998-1999 când eram student (pe vremea aia la energetică) lucrurile erau un pic diferite prin facultate pe alocuri. În primul și în primul rând găseai ceva de mâncat și de băut și după ora 16 în cazul în care aveai ore până târziu prin facultate. Și ce găseai, găseai la niște prețuri normale, uneori chiar sub prețurile buticurilor (aflate oricum la o stație distanță de facultate). Iar în al doilea rând gangul dintre corpurile ED-EF și EC era folosit pe post de parcare pe orice vreme, fie ploaie fie soare.

Puținii studenți care veneau cu mașina la facultate pe vremea aia parcau “în spic” fix în fața celor 2 intrări. Dacă nu mă înșel intrarea din gang de la corpul ED/EF era chiar închisă atunci și blocată. Ei, într-o bună zi eram afară la o țigară cu niște țăcăniți de prin anul 4. Și comentam de unul care-și parcase un trabant sau o ladă (nu mai țin minte exact modelul) fix până-n buza scărilor de nu aveai cum să ieși și tu normal din clădire fără să dai cu nasul de mașina lui. Ofticați am comentat noi p’acolo și ne-am suflecat mânecile (eram vreo 7-8 inși), am luat mașina pe sus și am mutat-o undeva spre ieșirea din “parcare” dar lăsată perpendicular pe mijlocul drumului.

Și când ne întorceam noi voioși nevoie mare spre gang să mai fumam o țigară și să ne comentăm isprava vedem că iese din clădire un băiat sprijinit în 2 cârje. Și se oprește în ușă și-l vedem cum se face alb la față și se uită panicat spre locul în care cu câteva minute în urmă se afla o mașină parcată. Tremurând ușor a coborât scările și s-a uitat spre noi. Și undeva în spatele nostru și-a zărit și mașina. A pornit ușor spre mașină sprijinindu-se în cârje și când a trecut pe lângă noi ne-a aruncat o privire dojenitoare. Eu unul m-am simțit prost.

De ce mi-am amintit episodul ăsta ? Pentru că în ultima vreme studenții din noul val au început din nou să-și lase mașinile parcate în gang. De data asta nu mai sunt Dacii vechi și trabanturi ci BMW-uri, Audi-uri și altele. Dar tot până-n fața intrării le așează. Și câteodată îmi vine să-i înjur și să mai găsesc vreo 7-8 tâmpiți cu care să le iau mașina pe sus și să le-o las undeva mai departe în mijlocul străzii.

Dar îmi trece repede, mă gândesc că poate or fi și ei handicapați și din cauza asta au nevoie de mașină cât mai aproape de ieșire.