În ultimile zile ca proaspăt proprietar de mașină am trăit o senzație cu totul și cu totul unică. Închipuiți-vă România ca pe-o mare închisoare și pe statul român ca pe-un negru mare și urât cu un tatuaj pe piept pe care scrie “I *heart* white asses” si pe mine ca pe-un rezident naiv al acestei închisori care s-a găsit să se aplece după săpun fix în fața negrului.

Urăsc ideea de șpagă. Nu sunt de acord cu șpaga dată la doctor sau în orice situație pentru a răsplăti un om care-și face munca și este deja plătit pentru asta. Nu dau șpagă ca să obțin un lucru pe care am tot dreptul să-l obțin pe căi legale.

Dar ce mă fac în situațiile în care legea este de așa natură încât încurajează căile ilegale. Și aici nu vorbesc numai de RAR unde deși nu aveam probleme majore am fost pus în situația ori de-a alerga și de-a cheltui mai mulți bani ori de-a da șpagă ca să scap. Asta-i o zonă oarecum gri. Vorbesc de situațiile în care CHIAR nu reușești să rezolvi o treaba decât dacă dai șpagă. Și motivele sunt extrem de stupide.

Hai să detaliez. Mașina mea a fost adusă în țară pe un trailer în cursul zilei de 5 decembrie. Pe 6 decembrie dimineața am cumpărat-o eu. Mașina a fost înmatriculată cu numere provizorii de cel care a adus-o. Eu am făcut act de vânzare-cumpărare și am primit de la tipul care-a adus-o toate actele de vânzare-cumpărare din Italia plus o declarație notarială cum că mașina a venit pe trailer. Până aici e totul ok. Ajung în București, trec cu chinurile de rigoare de RAR și mă duc să-mi înscriu (ca omul cinstit) mașina la circa (circul) financiar(ă). Și acolo pică bomba. Mașina trebuia cică înscrisă de băiatul din Zalău, radiată și apoi înscrisă de mine. Altfel eu nu pot s-o înscriu. Așa că trebuie să mă duc în Zalău și să iau viză de la ăla. În timpul ăsta îmi aminteam ce-mi spusese un prieten cum că el a făcut balamucul ăsta cu o șpagă dată cuiva și l-a aranjat cu toate actele + vizita la RAR cu doar 650-700 lei. Eu până acum am plătit tot cam pe acolo dar mai am de scobit prin buzunare după încă 500-600 lei . Îi cer lui tanti de la circa financiară extrasul de lege unde scrie treaba asta și aia (după lungi parlamentări și circ pe acolo) imi dă scos la imprimanta o bucată de lege în care spune că eu trebuie să am viza financiară pentru persoana care a înscris financiar prima oară mașina. Nu scria nicăieri că ăla care a adus-o în țară trebuie s-o și înscrie. Insist și-o rog să-mi explice ca la proști de ce nu pot să înscriu eu financiar mașina chiar și de la 1 Ianuarie 2007 dacă vor ei. La care ea îmi răspunde candid că așa e legea și că a fost dată ca să elimine intermediarii. WTF ??? Deci statul român elimină intermediarii băgând un ditai bățu-n curu’ ălora la care ajung la final mașinile. Fără să mai punem la socoteală că intermediarii ocolesc cu grijă și cu relații toate rahaturile astea birocratice. Într-un final, dup-o vizită pe la șefii domnișoarei am reușit să iau ștampila pe certificatul respectiv începând cu prima zi de intrare în țară (așa cum ar fi fost și logic).

După asta mai trebuia să plătesc la CEC încă niște bani pentru alte rahaturi birocratice. Acolo aflu că de 2 săptămâni una din taxe nu se mai plătește la CEC ci tot la circa financiară.  Și uite-așa m-am plimbat ieri între RAR, muncă, circă financiară, CEC, muncă și într-un final casă de pe la ora 7 dimineața până pe la 10:30 seara.

Aici mai trebuie amintit și stopul de la Grozăvești care-a picat ieri aproximativ o oră (ori curentul ori vreun Dorel care sapă la podul ăla de pe acolo) și am stat blocat în mașină între Cotroceni și Grozăvești cam 40 de minute. Lumea socializa finuț la o țigară afară și  înjurau de mamele primarilor. Eu mă gândeam serios la cât de liniștit și relaxat eram înainte de-a lua mașina. Și încă nu ajunsesem la circa financiară atunci. Deh, zi de 13. Azi mi-am băgat picioarele și-am zis că plec mai târziu de acasă.  De la 2 am clasă de CCNA 1 și mă duc să-l pic pe Piticu să mă mai răcoresc nițel.