Școala și religia

fsmĂsta este un subiect care-a făcut furori săptămâna trecută pe interneț da’ cum suprasemnatu’ se mișcă mai greu (chiar, mi-aș pune ca motto “știrile de ieri, mâine”), de abia azi voi comenta despre el. În plus mi se și rupe că nu scriu despre subiectul ăsta ca să primesc like-uri pe FB.

O să încep prin a spune tare și răspicat că-s ateu. Nu cred într-o divinitate care decide în locul meu și prefer să mă minunez de lucrurile descoperite în loc să mi le explic prin “magie” și “așa a vrut dumnezeu”.  Și o să mai spun și faptul că, dacă aș avea copii (spre liniștea și fericirea mea interioară, nu am), aș încerca pe cât posibil să NU îi trimit la orele de religie din școli.  Pentru simplu fapt că aș prefera să descopere ei religia la vârsta la care pot face o alegere conștientă asupra a ceea ce vor să creadă. Nu de alta dar momentul în care stai la 10 ani o noapte întreagă rugându-te la o divinitate inexistentă ca bunicul tău aflat în spital să nu moară pentru că ți s-a spus că vei fi ascultat s-ar putea să fie mai dureros decât ar trebui.

Dar nu sunt absurd. Sunt conștient în primul rând că învățământul din România nu este capabil să ofere la această oră nici măcar gradul de profesionalism pentru materiile cu adevărat importante, darămite pentru o alternativă la niște ore opționale de religie. Până la urmă și eu am facut în școală religia și tot am ajuns să gândesc singur depășind momentul în care credeam poveștile cu tâlc din biblie. De altfel personal am frustrări mai mari legate de alte materii din școală. De exemplu regret faptul că nu am avut profesori de fizică și chimie mai cu har care să fie capabili să stârnească în mine interesul pentru materiile respective. Profesori care să-și îndrume elevii nu să-i îndoape cu o materie incoloră, insipidă și total inflexibilă.  Însă școala generală și liceul au fost dominat de astfel de materii și puțini au fost profesorii care-au lăsat o amprentă asupra mea. De altfel, dacă stau să mă uit în ansamblu, am ajuns să muncesc în domeniul pe care l-am descoperit prin joacă. Am descoperit calculatoarele jucându-mă, m-am jucat cu limbaje de programare, ulterior am învățat mai multe din domeniu și m-am axat pe ceea ce fac acum.
Cum ar fi pentru tinerii din ziua de azi să trecă prin școală și să învețe jucându-se. Și încă o chestiune extrem de importantă pe care ar trebui s-o deprindă din timp tinerii ar fi dezbaterea cu argumente logice. Eu unul aș prefera ca cei care termină liceul să fie capabili de 3 lucruri. Să fie în stare să se exprime în scris și verbal în limba română, să-și cunoască interesele și direcția către care vor să meargă mai departe și să fie capabili să poarte o discuție argumentată cu ORICINE în orice moment. E suficient după părerea mea. Restul pot învăță singuri atâta timp cât interesul pentru subiectul respectiv există.

Și întorcându-ne la religie, spuneam că la momentul actual încă își are rolul ei. Ne-existând o alternativă și neavând oricum o școală care să-i învețe pe tineri în primul rând bucuria lucrului descoperit prin propriile puteri, orele de religie nu pot face mai mult rău pentru că oricum nici școala nu face prea mult bine.

Leave a Reply

2 Comments

  1. mArius

    Faptul ca invatamantul romanesc e de proasta calitate nu e o scuza sau motiv pentru a pastra o materie care nu are ce cauta in scoala si care face rau.
    Dimpotriva, e un motiv in plus pentru a scapa de ce trebuie scapat, chiar daca, in loc, ramane un vid.
    Acel vid mai bine il umplu copiii, nu biserica.

  2. Michelina

    Iti dau si nu-ti dau dreptate. Nu sunt chiar atee si asta pentru ca de mica mergeam cu matusile la biserica. Dar nu biserca la care sa stau nu stiu cate ore in picioare, sa bat matanii, sa ma oblige cineva sa pup toti peretii bisericii. Copii stateau afara si se jucau in curte, dar aveau o “intrevedere” cu preotul la iesirea din biserica cand acesta impartea tot ce adusese lumea la biserica pentru vreun parastas. Mere, pere, nuci, bucati de cozonac, sarmale, coliva….totul era pus pe o masa de piatra din curtea bisericii si era impartit in primul rand copiilor si apoi la restul lumii. Povestesc asta pentru ca noi ca si copii am perceput in satul ala moldovenesc religia nu ca pe o corvoada ci ca pe un mod de a trai in comunitate impartind din ce ai. La constructia unei case venea tot satul la “claca”, singura plata pentru ridicarea casei fiind mancarea pe care trebuia sa o asiguri celor care veneau sa te ajute sa o ridici. Asa era vacanta mea de vara. Tata nu putea fi religios desi el era cel nascut in acest sat. Nu s-a casatorit religios cu mama din motive de job. Nu asta I-a despartit, ci moartea. Si atunci am urat ceea ce se numea “puterea divina”. Mai tarziu am crescut si am ajuns pe alte meleaguri unde am inceput sa aud din alte religii. Daca ar fi fost sa-mi pot alege religia nu stiu daca as mai alege pe cea ortodoxa de aceea nici nu-I impun copilului meu ceva anume. Poate ii impun sa priveasca in jurul lui si sa faca bine pe cat e posibil sa faca …adica ceea ce m-au invatat cei din satul ala moldovenesc din vacantele mele de vara.
    La scoala fiului meu sunt toate religiile: musulmana, budista, anglicana, iudaica, catolica….La fiecare saptamana ni se trimite pe mail fel de ziar de stiri pe saptamana ce urmeaza, amintindu-se daca exista vreo sarbatoare a vreunei religii. Profesorul poate sa puna (poate sa nu propuna, nu sa oblige) copilul a carui religie e celebrata in acea saptamana sa povesteasca clasei despre cum se celebreaza sarbatoarea respectiva in familia lui.
    Referitor la sistemul de invatamant prin care consideri ca inca se invata inutil, e discutabil.
    Zici “direcția către care vor să meargă mai departe și să fie capabili să poarte o discuție argumentată cu ORICINE în orice moment” – cum crezi ca ar putea un copil sa stie in ce directie o poate lua daca nu are notiuni din mai multe domenii? cum ar putea avea o discutie argumentata daca nu are o baza de la care sa porneasca? Problema copiilor de fapt este ca trebuie invatati cum sa invete si cum sa caute informatia.
    Daca ai vedea ce reprezinta idealul tau probabil ca ai prefera sa se continue ceea ce ai invatat tu pana acum. Si chestia cu invatatul in joaca e discutabil….dar m-am lungit prea mult. Scuze de eventualele greseli…autocorectul meu ma omoara

Next ArticleFeedback