Povesteam săptămâna trecută cum am rămas noi fără curent electric în urma unei vizite prin subsolurile UPB a unui grup de cetățeni (bine organizați se pare) care plecaseră la vânătoare de cupru.

Săptămâna asta povestea a degenerat și-am aflat că au furat și cabluri de telefonie (aparținând Romtelecom) și că nu au acționat într-o singură zi ci s-au tot plimbat pe acolo stricând și furând în liniște. După cum observa și Bogdan, toate astea în timp ce oamenii care au treabă cu munca cinstită sunt ținuți pe la poartă fără să aibă voie să intre cu mașinile după anumite ore. Și evident cu excelentul sistem de securitate montat de UTI.

Camerele de luat vederi sunt complet inutile. N-ai recunoaște pe cineva decât dac-ar purta o pancardă imensă cu numele, prenumele și CNP-ul. Și poate și atunci poliția ar avea oarecare probleme în a-i găsi pe făptași.

Buun, pe lângă elementele “exterioare” care-au ajutat la realizarea unui excelent downtime de-o săptămână, avem și angajații UPB cu un chef de muncă demn de laudă. Curentul a picat undeva joi seara prima oară, afectând o zonă restrânsă din corpul de clădire al Facultății. Vineri îmi povestea Bogdan cum au venit electricienii, au dat din umeri și s-au cărat relativ rapid. Luni în schimb a picat curentul și în alte zone, inclusiv în camera în care țineam serverele facultății. Deja încercam să facem presiuni asupra electricienilor să vină să repare pentru zona picată joi, acum aveam un motiv în plus să insistăm. Și-au fost date zeci de telefoane. Intervenții telefonice realizate la cel mai înalt nivel pentru ca departamentul care se ocupă de treaba asta în Politehnică să-și miște oamenii și să rezolve cumva situația. Momentul a picat și destul de prost, în luna august majoritatea celor din UPB fiind plecați prin concedii. Dar oricum, așa cum noi am avut o problemă și-am fost pe baricade, mi se pare normal să facă și ei același lucru. Au venit de abia miercuri aducând cabluri și ceva materiale ca să se apuce de lucru. Miercuri, pe la ora 13. Câteva ore mai târziu nu mai era nici picior de electrician pe acolo și tot nu aveam curent. Deja începeam să dăm semne de nerăbdare din cauză că aveam de lucru în zonele afectate și timpul lent de reacție al lor devenea ușor iritant.

Joi au venit (tot pe la prânz) din nou la lucru. Mai întâi au oprit alimentarea cu energie electrică și în alte zone neafectate până acum fără să anunțe pe nimeni că fac treaba asta. Din păcate pentru ei, într-una din zonele respective exista un întreg data-center extrem de sensibil iar oprirea curentului electric a afectat aerul condiționat din sala respectivă. Fără AC, temperatura creștea pe undeva pe la 60 de grade. Colegul responsabil de sala respectivă a fost primul care s-a dus peste electricieni să-i întrebe de sănătate.

Reacția lor a fost un amestec de miștocăreală cu nepăsare. Circa o oră mai târziu, cam când dădeam mărunt din buze legat de soarta curentului electric, am aflat că nu există prea multe șanse să se repare ceva în viitorul apropiat. Cum majoritatea “conducerii” UPB se întorcea din concediu abia de la 1 septembrie, devenea din ce în ce mai evident că era puțin probabil să facă cineva ceva până atunci. Nu de alta dar era clar că fără să fie împinși de la spate cumva, nu exista chef de muncă.

Fiind extrem de nervos (și ușor stresat și obosit având deja 3 zile-lumină de muncă la activ) m-am dus și eu să-i întreb pe Doreii cu curentul ce se mai întâmplă pe frontul lor. I-am găsit pe 2 dintre ei stând în cur pe treptele de la intrarea în facultate. Și le-am comunicat că avem serverele picate de joi și că sunt destule persoane influente care întreabă de sănătatea lor. Și le-am cerut o estimare a timpului necesar pentru rezolvarea problemelor. Răspunsul a fost iar, evaziv și indiferent. Plus o mică “plângere” apropos de programul lor “infernal” de lucru și de faptul că au fost nevoiți să muncească în ziua anterioară “aproape 6 ore”. Cum știam foarte bine cam care a fost timpul lor de reacție, cam câte intervenții au fost necesare pentru a-i aduce la muncă și cam care a fost programul lor, am răbufnit zicându-le că au venit cu mâna-n cur și n-au făcut mare lucru.

Moment în care unul din ei se apucă să mă înjure cu “futu-ți morții mă-tii în gură să-i fut de gras împuțit”. O dată, de două ori. Deja nervos l-am înjurat și eu și l-am avertizat să se potolească până nu-l dau cu curul de pământ. A înjurat în continuare. M-am îndreptat amenințător spre el. S-a ridicat înjurând în continuare și amenințându-mă. N-am mai rezistat și mi-am înfipt o mână-n gâtul lui și l-am izbit de perete, pregătind și una din fundul grădinii. Deși era într-o situație în care nu avea nici cea mai mică șansă, deși eram ditai omul pe lângă el și-l mai și țineam într-o poziție în care l-aș fi putut bate măr fără să mă chinui prea mult, idiotul înjura în continuare. Cam atunci am realizat că nu-i sunt toți boii acasă și că n-ar avea nici un rost bătaia administrată. Și i-am dat drumul. Prima lui reacție după ce i-am dat drumul a fost să mă lovească cu piciorul în mână (stilu’ puștanilor bătuți în cap care sar cu piciorul în sus la bătaie fără să se gândească că ăla ar putea fi un gest care îi aduce extrem de ușor în poziția culcat pe spate) și după aia să mă amenințe că acum se duce la poliție să depună plângere. Deja turbam de nervi așa că am bătut în retragere (alternativa ar fi fost să-l calc efectiv în picioare) și m-am dus să mă calmez în facultate. Colegul lui schimbase nițel tonul, din flegmatic devenise brusc comunicativ și se scuza de zor zicând că n-au ce să facă, n-au materiale, că-n subsol e plin de țevi de rahat sparte și că situația e dezastruoasă și e de muncit săptămâni bune acolo. Că ceea ce-au reușit să facă până acum a fost doar improvizat, cabluri prinse cu șuruburi, că aveau nevoie de flanșe pe care nu le au acum și că în rest nu prea știu ce se poate face.

Jumătate de oră mai târziu dau nas în nas cu inginerul care-i coordona pe cei 2 inși de mai devreme. Inginer care se apucă și el să țipe la mine că-i agresez oamenii. Încercând să-i explic (mai calm de data asta care-a fost problema) constat că n-am nici o șansă. Mai mult, inginerul le zice celor 2 să-și strângă sculele și să ne lase să ne rezolvăm singuri problema (WTF ???). De data asta aleg calea mai rațională a intervenției peste nivelul lor.

O oră mai târziu aveam curent electric. Și tot o oră mai târziu nu mai era picior de electrician pe acolo.

Nu mă îndoiesc de ceea ce spuneau ei referitor la situația din subsolul UPB. Și sunt sigur că soluția găsită de ei pentru rezolvarea problemei nu este decât tot una de moment, o soluție improvizată, de moment.

În cursul zilei de vineri aflu și că au depus o plângere la rectorat legată de scandalul în care-am fost implicat. În schimb nu i-am mai văzut încercând să mai repare din pagube. Pot să pun pariu că situația ar putea să rămână la fel fără ca ei să mai ridice un deget în privința asta. Noroc că oamenii care-au fost afectați de căderea de curent de zilele astea au realizat cam care este dimensiunea problemei și nu vor lăsa lucrurile să se așeze așa. Sper. De altfel am aflat că și reprezentanții facultății au depus o plângere legată de modul în care electricienii au tratat toată povestea asta. Și iar, sper să nu ajung într-o situație nasoală și eventual scos țap ispășitor din toată treaba asta. Deocamdată nu e cazul dar din proprie experiență știu că nu contează cine-a avut dreptate ci cine are relații mai puternice.

Bun, cam asta fu săptămâna trecută. Noroc că plec miercuri în concediu (ocazie cu care vă las singurei pe aici) și sper să mă relaxez departe de problemele de genul ăsta.