hardworkDe ceva vreme m-am obișnuit să-mi fac cumpărăturile în Kaufland. E mai mic, mă mișc mai rapid prin el și de cele mai multe ori raionul de fructe și legume este MULT mai bine aprovizionat decât ăla din Auchan-ul în care mergeam de obicei. Așa și astăzi, pe la orele 7 după-amiaza eram pe la cumpărături.

Ca după program, magazinul era plinuț. Nu omor, dar aglomerat. Îmi iau verdețuri și chestii de pe la raionul de legume și mă opresc pe la brânzeturi/măsline unde stai la coadă și aștepți să te servească. Aici ditai coada și pe raion servea o singură tanti. După câteva minute bune de așteptare cei din spatele meu s-au apucat să vocifereze.

La care o tanti de la raionul alăturat (cel de carne/mezeluri) a detensionat situația spunându-i celui care-a făcut gălăgie că n-au ce să facă. Stau anunțurile de angajare de o lună de zile în fața magazinului și nu vrea nimeni să se angajeze, preferă să trăiască din banii de șomaj. Câteva minute mai târziu, trecând pe lângă alt raion am prins o discuție între doi angajați care aranjau produsele pe un raft. O fată îi spunea celeilalte că dintre toate colegile ei care-au fost date afară de la Carrefour (împreună cu ea), doar ea a venit să se angajeze la Kaufland deși Kaufland plătește mai bine. Celelalte au zis că mai bine-și bagă șomajul.

Ce să zic, avem o țară mișto în care munca e brățară de aur. Brățara altcuiva probabil.