În cursul zilei de miercuri, fără a exista în prealabil vreun anunț pe site-ul Universității Politehnica București, apare în presă o știre pe care mulți dintre cunoscuții mei au considerat-o demnă de TimesNewRoman. Vorbesc de știrea conform căreia Patriarhului Ortodox al BOR i se conferă titlul de Doctor Honoris Causa al UPB.

La scurt timp Facebook-ul a început să vuiască în jurul știrii (cel puțin prin cercul meu de prieteni). Majoritatea oscilau între miștouri amare la adresa știrii și revoltă. În interiorul UPB mai nici un reprezentant al senatului nu-și amintește să se fi discutat decernarea acestui titlu Patriarhului. Pentru că ar fi trebuit ca această decizie să se ia în cadrul senatului UPB conform Cartei universității. Hotărârile senatului apar public pe site-ul IMST (curioșii să arunce un ochi rapid până nu dispar). (thanks Vlad ).

La aproximativ 24h distanță, adică joi, apare o altă știre în care se spune că se anulează ceremonia de decernare a titlului, ceremonie care urma să aibă loc în cadrul UPB în sala senatului. Nimic altceva. Până în seara aceleiași zile în care aflăm că de fapt ceremonia nu a fost tocmai anulată ci mutată din cadrul UPB. Pentru că deh, campusul UPB este un spațiu deschis publicului și destul de plin de eventuale elemente perturbatoare care-și amintesc destul de bine poziția Patriarhului și a BOR în cazul Colectiv. Asta ca să ne aducem aminte și de ce BOR este destul de atacată și de contestată de generația tânără. Ceremonia a avut loc bine-merci la Patriarhie, în Muzeul Patriarhilor, un cadru mult mai prietenos cu o față bisericească, reprezentant anacronic al religiei.  Unde președintele senatului UPB, Ecaterina Andronescu, afirmă că “Senatul Universității Politehnica a luat în unanimitate această decizie“. Departe de mine gândul de a pune sub semnul îndoielii vastele cunoștințe ale doamnei Andronescu însă după umilele mele cunoștințe “unanimitate” înseamnă “cu aprobarea tuturor membrilor”. Ori tocmai ce ziceam mai sus că au existat membri ai senatului UPB care nu-și aminteau de o astfel de decizie și nici nu apare vreo astfel de decizie prin lista de hotărâri ale senatului.

La final rămân doar întrebările și un gust amar lăsat de modul în care niște reprezentanți ai conducerii UPB iau cu de la sine-putere o decizie politică. Nu-mi fac iluzii că se va întâmpla ceva în urma măgăriei doar constat amar că prin modul în care se fac astfel de lucruri se adâncește tot mai mult prăpastia între cei care susțin o biserică ortodoxă adânc ancorată în evul mediu și cei care ar dori totuși să simtă că trăiesc într-un stat laic modern.