Ce-au în comun Ceaușeștii, Kim Jong-un și Ponta. Aș putea spune că au în primul rând în comun lipsa oricărui simț al penibilului. Și apoi dorința asta tâmpită de-a fi un megaloman cârnat cu ochi. Că deh, așa se întâmplă atunci când ceea ce realizezi în viață se bazează pe impostură. Așa se întâmplă când, deși ai diplomă de doctorat, tu ești pe undeva conștient că valoarea respectivei diplome e egală cu zero în ceea ce te privește. Și vrei să nu mai simți asta, vrei să fii purtat pe lauri, aclamat la scenă deschisă. Vrei stegulețe colorate care dansează într-o mulțime de zeci sau poate chiar sute de mii de oameni și formează la final numele tău în timp ce din piepturile lor se aude același nume.

Dar bucuria asta trece repede și-o să începi să vrei mai mult. Poza ta peste tot, numele tău în toate ziarele, programe de televiziune centrate pe vizitele de lucru. Dacă ești de-a dreptul dus cu capul o să vrei să introduci și în materia obligatorie de clasa I-a poveștile fantastice referitoare la originea sfântă a conducătorului luminat. Pentru că nimic nu va fi suficient niciodată să astupe golul ăla din sufletul unui impostor. Începem azi, 20 septembrie cu o arteră blocată de autocare cu oamenii aduși cu forța să agite stegulețe pe o Arenă Națională care acum 25 de ani purta numele de “23 August”.

Însă mare atenție, după câțiva ani în urechile domniei voastre o să vă auziți tot mai des numele împreună cu un alt cuvânt/îndemn din frumoasa noastră limbă maternă. Ăla din două silabe care începe cu “m” și se termină cu “ie”. Și pentru un alt impostor de acolo nu a mai fost decât un pas până la momentul în care chiar ăia din jurul lui i-au astupat golul ăla cu o mână de gloanțe în dreptul unui zid de cazarmă.

Mai e nițel și se fac 25 de ani. Și noi ne îndreptăm repejor spre trecut în loc să privim spre viitor.