Jurnaliști de investigație

Azi dimineață, imediat ce-a apărut bomba lui Tolontan legată de Muzeul de Geologie m-am umplut de spume. În primul rând pentru că era ilustrată cu o poză cât toate zilele de la protestul de duminică. Poză care alminteri a făcut înconjurul lumii alături de cea de duminica trecută cu flash-urile de la telefoane aprinse. De data asta a fost utilizată pentru a face o legătură, vezi doamne, între faptul că oamenii protestează în stradă și la 100 de metri de ei există un loc periculos și cineva le-a ascuns un raport legat de locul ăla. Pula calului, dacă ilustra articolul cu o poză cu Batman Ironman, care e din universul DC Comics Marvel unde apare și Spiderman care-a devenit Spiderman pentru c-a fost mușcat de un păianjen radioactiv era mult mai relevant. Așa nu pare decât o poză pusă ca să sperie lumea care vine la proteste, mai ales cu copiii (de altfel nu e prima mânărie legată de părinții care vin cu copii la proteste făcută azi).

Mă apuc să citesc articolul și, curios din fire, iau la citit și raportul ăla ultra secret. Chiar vă rog, citiți în paralel articolul și raportul. Raportul e făcut relativ la obiect, articolul însă e scris într-un mod patetic și de la bun început încearcă să te facă să crezi că Tolo și prietenii lui (mai ales ăla care își dorește mult de tot un creier), încearcă să te facă să crezi că au fost de față atunci când ăia care-au realizat raportul au făcut măsurătorile. Nu de alta dar începe cam așa :

Investigație de Răzvan Luțac, Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Cifra de pe ecran oscilează puternic.

Adriana Ion se deplasează spre grămada din curte, acoperită cu o prelată.

Nu există niciun marcaj, oricine dintre vizitatorii muzeului se poate apropia.

Nu știu voi da’ eu unul când citesc asta îmi închipui că ăia trei scriși cu italice de deasupra erau acolo cu ochii beliți pe ecranul ăla unde cifra oscila puternic. De altfel mai tot articolul este presărat cu observații în aceeași notă.

Când Adriana Ion parcurge cei doi metri, radiodebimetrul de tip Berthold Umo descoperă o radiație care escaladează la 2,167 μSv/h!

sau

”Ce e sub prelată? Mamuții?”, întreabă Adriana Ion, geochimistul care măsoară.

Geochimia este o specializare a Facultății de Geografie, iar Adriana Ion are responsabilitatea măsurării radioactivității.

”Mamuții?”, insistă ea.

Cei din jur confirmă printr-o simplă mișcare din cap.

O citire a raportului însă te informează sec despre faptul că șugubeții ăia scriși cu italice la începutul articolului nici nu erau prin zonă. Doar și-au imaginat ei o poveste din asta frumoasă în care lumea se plimba prin curte și întreba de mamuți. De altfel merită citit tot raportul oficial, este mult mai la obiect decât o știre senzațională scoasă de glumeții ăia trei de sus.

De dimineață, în momentul în care-a fost scris, articolul conținea niște exagerări la care era aproape imposibil să nu ridici din sprânceană ușor uimit. Îmi pare rău că nu am făcut screenshot-uri articolului original, multe din ele au dispărut acum. Însă erau toate în nota “La 100 de metri de protestatari, radiații de 1000 de ori mai mari decat la Cernobîl”. Aici majoritatea cititorilor lui Tolontan s-au prins că autorul a dat cu mucii în fasole și-a confundat separatorul de zecimale cu ăla de mii. Dar iarăși, nu trebuia să fii posesorul unui creier de doctor în fizică nucleară ca să-ți dai seama că valorile din tabel au punct pe post de delimitator de zecimale. Nu de alta dar puteai întâlni valori de 0.411 și nu e nimeni tâmpit să scrie 411 sub forma de 0.411.  Cred eu. Ce-i drept, autorii raportului beștelesc și ei delimitatorul ăla prin pagina a 5-a dar e ușor de explicat greșeala lor, acolo au scris de mână, cifrele din tabel însă sunt formatate în funcție de setările tabelului. Așa că poți greși și poți scrie 0,411 într-un paragraf de text dar într-un tabel numeric valorile sunt de obicei formatate conform setărilor de pe întreg tabelul. Conform cifrelor umflate de Tolontan, ăia care-au luat măsurătorile ar fi împins lalele printr-un cimitir acum, erau niște felinare ambulante sau deveneau ceva mutanți radioactivi.

Mai apoi apar poveștile lacrimogene despre angajații muzeului care rămân fără dinți și păr în cap și care mor pe capete de cancer. Ceva dovezi în privința asta nu prea există, doar niște anonimi care povestesc. După modul în care au început articolul ca și cum ar fi fost la fața locului nu m-aș mira ca anonimii ăia să aibă inițialele CT, MN și RL. Asta deși în raport se spune destul de clar că vizitatorii și angajații nu sunt în pericol. Dar articolul conține bineînțeles și o poză cu câțiva copii jucându-se prin curtea muzeului.  Printre cele mai frumoase “dezvăluiri” este asta:

”Un fost coleg din celălalt sediu, Doru Vătășoaia, a decedat la aproape 60 de ani, după o mare suferință”, povestește ea.

”Doru Vătășoaia lucra la radiometrie, cel mai expus departament, unde se operează direct cu material radioactiv. A murit de cancer”

Mai jos, în comentarii, un cititor încearcă să-l tragă de mânecă pe Tolo :

Asta nu-l descurajează pe întâiul investigator al țării care susține cu îndârjire că are dreptate pe toate fronturile (Facebook, comentariile de pe site, etc.). De abia după prânz publică o dezmințire și editează pe ici pe colo articolul original ștergând cifrele alea uriașe scoase din cur și cam atât. Restul măgăriilor sunt încă acolo, la loc de frunte aflându-se poza cu protestatarii din piață.

Aș putea să fac greșeala pe care au făcut-o mulți azi și să îi iau apărarea pentru că deh, oameni suntem cu toții și mai greșim. Însă dacă stai nițel să te gândești prea nu se potrivesc toate explicațiile cum trebuie. Și ajung să-l suspectez pe Tolontan de faptul că a pus umărul la omorârea protestelor din stradă. Înainte de-a da cu piatra gândiți-vă doar pe câte fronturi au fost atacați protestatarii în ultimele zile. Dacă presupunem că 10% din ăia care-au citit articolul nu s-au mai obosit să rumege informațiile de acolo (și înainte de-a comenta că ăștia 10% nu există, vă invit din tot sufletul să-i citiți comentariile de pe Facebook si de pe blog, există), deja scopul este atins. Dacă mai există încă 5% care nu prea cred dar decât să riște și să mai vină cu copiii pe-acolo mai bine stau acasă, cu atât mai mult.  În plus, poza și articolul nu fac decât să dea apă la moară mizeriilor debitate pe la RTV și alții și parcă văd în zilele următoare, dacă mai iese cineva la protest, cum apare o burtieră pe la televiziune care zice “iradiații protestează iar în piața Victoriei”.

Nu pot ajunge la o altă concluzie logică pentru că nu-mi pot explica cum poate fi cineva atât de inconștient încât să scrie aberațiile alea neverificate, să le lase libere ore în șir după ce au fost zeci de persoane care i-au atras atenția și să le mai și ilustreze cu o poză din cu totul alt film. Așa cum îi comentam și lui Tolontan pe undeva, “prostia în grad suficient de avansat nu poate fi deosebită de rea voință”. În cazul ăsta mă tem că prostia nu mai poate fi folosită drept scuză, ar fi prea mult.

1 Comments Jurnaliști de investigație

  1. dan

    Nu e prima data cand Tolo o da de gard si face din tantar armasar. Cateodata imi doresc ca el sa fi ramas la comentat evenimente sportive…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *