tcAi ghinionul să ajungi la pârnaie. E nașpa, deh, nu ești capabil după 25 de ani de viață să o iei și tu pe o cale mai bună și să-ți găsești o meserie cinstită. Trăiești doar din jafuri și șmenuri.
Odată ajuns acolo dai de un gardian mai mărinimos care-ți prezintă cele două opțiuni pe care le ai :

1. El e Mick. Un negru de 1,90m și 120 de kilograme cu o preferință specială pentru băieții tineri ca tine. Și la cei ~40 de ani ai lui are un apetit deosebit și un instrument pe măsură.

2. El e Ken, un profesoraș de liceu până-n 60 de ani. A făcut niște găinării și-a nimerit aici. Își mai face și el poftele cu băieți tineri dar e respectuos și își mai cere și scuze după.

Ei, spune-mi că nu te interesează să alegi răul cel mai mic. Spune-mi că de fapt nu contează, tot aia e. La naiba, poate chiar o să trăiești o frumoasă poveste de dragoste cu Mickey…