Deși dezamăgit de dezbaterea de aseară o să încerc să fac un rezumat scurt al procesului prin care decid cu cine voi vota în turul 2.
Nu am votat cu Iohannis în primul tur. Am preferat-o pe Macovei și cred că Ponta s-ar fi temut teribil de o dezbatere între el și Macovei. Dar lucrăm cu materialul clientului. Asta avem în turul 2, asta votăm.
În primul rând voi lua în calcul prestațiile celor doi în funcțiile publice deținute. Ponta ca prim-ministru timp de 2 ani, Iohannis ca primar în Sibiu vreme de 14 ani (ales în 2000).
La fel cum nu poți compara munca de primar cu cea de președinte de țară nu o poți compara nici pe cea de prim-ministru. Mai ales în condițiile în care Ponta nu are o imagine prea bună prin țările civilizate. Modul în care cei doi s-au raportat la funcțiile avute până acum este mult mai relevant.
În al doilea rând mă voi gândi la echilibrul (și-așa fragil) dintre instituțiile statului. La ceea ce americanii numesc “checks and balances”. Cu Ponta președinte, PSD-ul câștigă puterea absolută în țară, la fel ca în 1990 și 2000. Opoziția este sublimă dar inexistentă. Perturbarea asta a echilibrului s-ar putea să ne coste destul de scump pe plan extern având în vedere contextul regional și pe plan intern având în vedere că justiția de abia a început să facă primii pași.
Este posibil ca Ponta doar să joace cartea pe mâna PSD-ului și apoi să scape de sfori. Este foarte posibil să nu vedem nici sforile din spatele lui Iohannis. Dar ceea ce-am văzut până acum ne poate ajuta să luăm o decizie pentru că nu prea ne mai permitem să riscăm.

În urmă cu vreo 20 de ani, la doar câțiva ani după revoluție, părinții mei discutau despre faptul că ei vor fi o generație de sacrificiu în țara asta.
20 de ani mai târziu mă văd nevoit să remarc faptul că generația lor a reușit cumva să paseze pe umerii noștri problema asta.