S-a terminat și serialul “minune” al ultimilor ani. Și ca mai toate serialele care trec de sezonul 2 (excepțiile notabile nu fac altceva decât să confirme regula) s-a terminat într-un cor de lălăituri siropoase. Toată lumea și-a găsit perechea și s-au pupat cu foc într-un afterlife pe final. WTF !
Au lăsat aproape tot în ceață și-au mers pe ideea “purgatoriului”. Un soi de “Ubik meets Hollywood” gone wrong. De la serialul ăsta aveam așteptări mult mai mari legate de ultimul episod. Aproape la fel de mari ca de la ultimul episod din BSG. Diferența este că BSG nu m-a dezamăgit în halul ăsta.
Si eu care ma gandeam sa ma apuc sa-l vad daca tot s-a terminat…
Dar daca e o porcarie mai mare decat finalul de la BSG (care m-a facut sa injur copios ca am pierdut timpul cu asa final penibil “deus ex machina” – as spune ca jocul de cuvinte merge de minune), mai bine ma lipsesc.
Mersi ca m-ai lipsit de inca o serie de injuraturi ca la usa cortului pentru timpul pierdut.
Eu am renuntat sa ma mai uit la Lost candva pe la jumatatea celui de-al doilea sezon… imi era deja clar ca o ia pe aratura.
Arătura ca arătură da’ zau că puteau să se descurce mult mai bine cu finalul. Singura chestie care mi-a placut prin ultimul sezon și în final a fost rolul important jucat de Hugo.
Hai ca BSG s-a terminat acceptabil. Previzibil, dar acceptabil
BSG a avut un final rezonabil. Deși “Revelations” ar fi fost un final mult mai mișto pentru BSG :D