Am așteptat cu nerăbdare un nou reboot al Star Trek mai ales unul în care este Netflix implicat. Și chiar am început să mă uit la el încercând să nu dau verdicte absolute, să am răbdare până când acțiunea începe să se închege. A pornit relativ bine, a continuat și mai bine dar cu episodul de azi deja nu mă mai pot abține să nu remarc primul chix. Pentru că un episod de tipul “groundhog day” apare de obicei când scenariștii nu prea mai au inspirație pentru altceva. Apare nițel mai târziu în poveste, măcar prin sezonul 2. Sau, având în vedere că suntem în fucking 2017 și deja am fumat scenariul ăsta în nenumărate variante, ar fi mai bine să nu apară deloc. Ăștia în schimb au făcut-o pe dos, au băgat treaba asta în episodul 7. Că deh, dacă am înghițit gălușca cu DASH drive și alte “mici” plot-holes probabil suntem suficient de fraieri încât să înghițim și un episod “groundhog day” ca niște nostalgici ce suntem. Chiar dacă ne-au dat un Rainn Wilson în rolul lui Harry Mudd rostind un “Adieu, mon capitaine” tot nu justifică lenea. Pentru că a fost și un episod prost, centrat pe…
The night of…
… sau cum am ajuns să mă resemnez cu o alegere făcută. “The night of…” e un proaspăt serial american făcut de cei de la HBO. Mai bine zis e un proaspăt copiat serial american de către cei de la HBO după un serial britanic numit “Criminal Justice”. Dacă serialul britanic este interesant (a fost destul de bine primit la vremea respectivă, în 2008-2009), varianta americană excelează în primul și în primul rând prin rolul jucat de John Turturro. Eram #fandemic John Turturro, încă de pe vremea când apărea în filmele fraților Coen (Miller’s Crossing, Barton Fink, Big Lebowski). Însă pot spune cu mâna pe inimă că a fost absolut demențial în rolul ciudatului avocat Stone din acest serial. Firul epic al serialului nu te dă pe spate însă excelează la capitolul joc actoricesc, dialoguri și mod de filmare. Este povestea unui puști musulman dar născut și crescut în America care într-o seară pleacă cu taxiul tatălui său ( yeah, americanii sunt plini de clișee din astea) la o petrecere. Pe drum însă e deturnat de-o gagică cu care se droghează, apoi ajunge la ea acasă, se mai droghează nițel în timp ce beau, fac sex iar puștiul se trezește…
Braindead
Dacă vă uitați și voi ca și mine ca mâța-n calendar la știrile de pe mapamond atunci avem cam aceeași dilemă. Și anume “ce naiba i-a apucat pe toți” ? Ei, un nou serial american vine c-o explicație. Serialul e o satiră politică în care o parte din populația din Washington DC, cu predilecție oamenii politici, sunt infestați de niște furnici extraterestre care le mănâncă niște bucăți din creier și îi controlează astfel încât ajung să se certe toți între ei ca idioții. Da, știu, poate părea extrem de stupid însă vă garantez că după 3-4 episoade o să începeți să vă uitați la oamenii noștri politici încercând să vă dați seama dacă nu cumva au aterizat niște furnici din alea și prin România. E haios când nu e trist și e așa de vară. Se cheamă Braindead, este (printre alții) cu Tony Shaloub iar faza extrem de amuzantă este că americanii l-au mutat de pe slotul de luni seară duminica pentru a face loc știrilor despre convențiile partidelor din US pentru alegerile prezidențiale. Ironia este la ea acasă.
Seriale noi
S-au adunat câteva seriale proaspăt apărute care merită văzute. Asta după ce primul episod din sezonul 2 True Detective m-a dezamăgit cumplit (i-aș da peste ochi cu cărțile de mitologie greacă ăluia care-a scos-o pe aia cu “Athena, goddess of love” pe lângă multe alte chestii cretine din episodul ăla). Bun, hai să începem cu mențiunile. Au apărut 2 seriale SF scoase de Space Canada. Cred că e o foame mare de producții SF de genul ăsta având în vedere că în ultima vreme am văzut numa’ labe triste gen Extant. Mai ai chef din când în când să vezi un serial SF cinstit de genul Stargate / Star Trek / Andromeda că sunt convins că un alt Firefly n-o să mai apară curând. Și astea două, în ciuda bugetului mic, par a fi exact genul ăsta de seriale. Primul este Dark Matter. Am văzut vreo două episoade și încă n-am prins de la ce i se trage numele și a trebuit să caut pe wikipedia. Am aflat că este facut după un comic. Șase persoane se trezesc pe o navă spațială cu memoria ștearsă și încep să bântuie cu nava prin univers având diverse aventuri. Pare și este destul…
Sense8
În lipsă de alte seriale și cuprins de plictiseală zilele astea și observând că Netflix a scos un serial nou m-am repezit cu ambele mânuțe asupra lui. Serialul se numește Sense8, este creat și produs de “The Wachowskis”, cum își spun acum frații Wachowski și unul din show-runnerii mei preferați, J. Michael Straczynski (creatorul Babylon 5). Trailer-ul pare interesant (îl vedeți mai jos) și intriga serialului este legată de modul în care 8 necunoscuți din diverse colțuri ale globului încep să se simtă unii pe ceilați. Pare ușor SF, are o idee interesantă așa că astă-noapte, neavând somn, m-am apucat să mă uit la el. 2 episoade mai târziu mă scărpinam nedumerit în creștetul capului și exclamam un “WTF ?!” sincer. Dialogurile sunt cretinuțe rău iar serialul este PLIN de clișee. Avem pe rând : 1. Băiatul de culoare care trăiește într-un ghetto și își îngrijește mama bolnavă. Aici avem scena în care își sărută mama țintuită la pat pe frunte înainte de-a pleca de acasa să câștige bani pentru a-i cumpăra medicamente. 2. Actorul macho mexican care este de fapt un homosexual “in the closet”. 3. Polițistul american bântuit de un caz mai vechi. 4. DJ-ița blondă care-aduce ușor…
Silicon Valley
Nu-i vorba chiar de celebrul loc al tehnologiei din California ci despre serialul tv omonim despre care v-am spus prima oară câteva cuvinte mai acum un anișor. Acum, fiind și în contextul de după Innovation Labs, mă gândeam să vă mai aduc aminte de el că poate, poate vă conving să-l vedeți dacă nu vă uitați la el deja. O să încep prin a mărturisi că eu unul nu suport “The Big Bang Theory” și că nu am rezistat la mai mult de câteva episoade. Pur și simplu nu mi se pare amuzant deloc deși este un serial cu geekși. După aproape 2 sezoane de Silicon Valley am și realizat de ce. TBBT ne arată niște geekși scoși din elementul lor și puși în niște situații comice (de cele mai multe ori forțate) iar glumele se bazează pe reacțiile lor în aceste situații și pe interacțiunile lor cu oamenii normali. Și aici serialul are mult de pierdut (cel puțin pentru mine) pentru că-i lipsește credibilitatea situațiilor. Dacă tot vorbim de o comedie făcută de Chuck Lorre, pot să spun că pe vremea când era Charlie Sheen în “Two and a Half Men” era măcar mai credibil să-l vezi pe ăsta ieșind…
Premiu’ lu’ Oscar
Că tot am făcut glumița pe twitter și tot am văzut lumea îngrijorată astăzi. Au fost Emmy-urile, au câștigat ceva premii Breaking Bad, câteva premii Fargo. Din păcate Antenele n-au luat nimic aici. Dar fiți fără grijă, vor înhăța mai mult ca sigur premiul lu’ Oscar :
Seriale noi
Au început câteva seriale noi pe care-am început să le urmăresc și cum unul din ele m-a surprins în mod plăcut m-am gândit să mai fac un post pe tema asta. Dar, înainte să încep, vroiam să vă întreb dacă mi-ați ascultat sfatul și v-ați uitat la Fargo. Și cum v-a plăcut ? Dacă nu, să vă fie rușine. 1. Extant Ăsta-i făcut ca o super-producție cu Steven Spielberg ca producător executiv, Halle Berry și Goran Visnjic (croatul din ER) ca staruri. Dar este dezamăgitor până acum. A plecat pe prea multe planuri și cu prea multe idei, se dezvoltă prea lent și a reușit să devină plictisitor din al doilea episod. Pe lângă faptul că Halle Berry are charisma unei cizme (de culoare, bineînțeles). Puteți spune “pas” lejer dacă nu vă plac dramele pretențioase care n-ajung nicăieri (gen Lost). Povestea este legată de Halle Berry, o astronaută care revine din spațiu după o misiune în care a avut un incident (o scurtă întâlnire de gradul 3 cu o entitate extraterestră din câte se pare), în urma căruia a rămas gravidă. E căsătorită cu croatul cu care are un copil-android ciudat și ușor înspăimântător. Și serialul mai bagă câteva mini-drame/necunoscute…
Am să mă-ntorc bărbat
Unul din serialele mișto apărute prin 2013 (da, anul trecut) este “Alpha House”. Scos de cei de la “Amazon Studios” în același stil în care au apărut “House of Cards” și “Orange is the new black”. Serialul are ca personaje principale 4 senatori americani care stau sub același acoperiș. Nu vă așteptați la “House of Cards”, este o comedie și o satiră politică. Ce mi-a venit acum să amintesc de un serial din 2013 ? Păi m-a inspirat poza asta și articolul lui Alex. Într-unul din primele episoade ale primului sezon cei 4 senatori aflați în pragul alegerilor se hotărăsc să viziteze trupele americane din Afganistan. Chestie care ar trebui să-i ridice în ochii electoratului și să le mai rezolve din problemele pe care le au cu imaginea. Unul dintre cei patru senatori este un fricos speriat de orice și într-o scenă care instant mi s-a derulat în fața ochilor văzând poza de mai sus, coboară din avionul militar îmbrăcat cu o vestă antiglonț și o cască militară, ambele prea mari pentru el. Pare un copil speriat, aflat în fața primei bătăi pe cale s-o încaseze (aveți mai jos episodul cu pricina, derulați la minutul 18:00 pentru scena descrisă). În…
Seriale noi – 2014
N-am mai pus de ceva vreme un post legat de seriale. Și cum în ultima vreme, din cauza trainingurilor pe la Brașov am avut ocazia să mă uit la o mulțime de tv-show-uri (deh, așa e când n-ai somn până pe la 3 noaptea), m-am gândit c-ar fi vremea să mai fac câteva recomandări. O să-mi permit sa sar peste “True detective”, nu cred că mai există cineva care nu l-a văzut. 1. Drame cu adolescenți. Nu stau să scriu separat despre ele. Toate merg cam pe același principiu. The 100, Crisis sau proaspăt încheiatul The Tomorrow People au un plot relativ similar. Un grup de adolescenți/tineri puși într-o situație specială încep să ia decizii stupide ca să avem un fir epic cu accente dramatice. Nici nu mă miră că “The Tomorrow People” și Crisis au fost anulate. The 100 se pare c-a supraviețuit. Ăsta pare ceva mai cu blood&gore și asta îl face ușor mai urmăribil. Dar doar dacă nu ai altceva mai bun de făcut. 2. Resurrection Serialul ăsta zău c-avea o idee interesantă. Persoanele moarte dintr-un orăsel de provincie încep să apară vii și nevătămăte. Și nu sub formă de zombie. Din păcate serialul reușește să fie…
Video on-demand
Primesc în seara asta de la Bogdan următorul link. Pentru ăia cărora le e lene să citească o să fac eu un scurt rezumat. Articolul e scris de un nene, director la FoxPlay prin Australia. Și prin articol îi ia efectiv la pulă pe cei care piratează Game of Thrones în Australia pentru că serviciul pe care-l oferă compania lui transmite și Game Of Thrones iar oamenii ar trebui să plătească cinstit nu să fure ca măgarii. Problema e că serviciul respectiv e cam ca televiziunea clasică. Adică plătești la pachet deși tu vrei să vezi un singur show. Mai mult decât atât, show-ul respectiv nu este transmis HD, nu ai acces la el decât cât timp e valabil abonamentul și ai opțiuni limitate legate de device-urile pe care poți viziona show-ul. Și comparativ cu iTunes care oferă season pass, subscripția la FoxPlay costă ceva mai mult. Mai precis pe iTunes australienii aveau acces la GoT pentru ~38$, pe FoxPlay trebuie să plătească 35$ pe lună. Pentru un întreg sezon asta vine cam 105$. Nițel cam mult. Așadar nu-i de mirare că articolul lui nenea ăsta e plin de comentarii savuroase. Și e amuzant că NU iau apărarea pirateriei. Pur și simplu…
Synology NAS
Până mai acum o lună am folosit acasă un NAS (Network-Attached Storage) D-Link. Mai precis un D-Link DNS323, un model destul de vechiuț, “împrumutat” pe termen lung de la Bogdan care-l ținea aruncat pe undeva. A fost de neprețuit pentru home-entertainment împreună cu un media player IcyBox care știe să redea absolut orice format share-uit în rețea. De curând însă am luat (tot de la Bogdan dar de data asta cumpărat) un NAS Synology DS410j. Nici ăsta nu-i ultimul răcnet însă după o lună de utilizare mă simt ca un țăran din evul mediu ajuns brusc într-un Mall. Echivalentul actual ar fi 411j dar nu l-am mai văzut pe stoc pe nicăieri, găsiți doar 411 slim sau 213j (cu 2 bay-uri în loc de 4). Nu stau să-i fac review-ul că nu e jucărie nou-nouță dar o să vă povestesc cum mi-a rezolvat două probleme. 1. De la închiderea Google Reader m-am tot chinuit să găsesc un mod decent de-a păstra feed-urile RSS sincronizate cumva. Toată pleiada de soluții online gen Feedly au un mare minus. Nu au un API și niște aplicații cu care să poți lua offline feed-urile respective. Pentru că nu am și noi voi avea niciodată încredere…
Firefly – 10 ani
Firefly este pe lista serialelor mele preferate. L-am văzut până acum de vreo 3 ori și l-aș mai revedea cu aceeași plăcere. Nu cred că-l pot compara cu ce tâmpenii apar în ziua de azi. La “aniversarea” de 10 ani a apărut pe Science Channel un episod special filmat cu ocazia Comic-Con. Recomand fanilor serialului să-l urmărească. E incredibil ce reacție a putut stârni un serial anulat după doar câteva episoade și este incredibil că la 10 ani distanță a devenit parte din cultura populară.
Jurnalism
Good evening, I’m Will McAvoy, this is News Night and that was a clip of Richard Clark, former counter terrorism chief to President George W. Bush, testifying before Congress on March 24, 2004. Americans like that moment. I like that moment. Adults should hold themselves accountable for failure. And so tonight, I’m beginning this newscast by joining Mr. Clark and apologizing to the American people for our failure – the failure of this program during the time I’ve been in charge of it to successfully inform and educate the American electorate. Let me be clear that I don’t apologize on behalf of all broadcast journalists, nor do all broadcast journalists owe an apology. I speak for myself. I was an accomplice to a slow and repeated and unacknowledged and unamended train wreck of failures that have brought us to now. I’m a leader in an industry that miscalled election results, hyped up terror scares, ginned up controversy and failed to report on tectonic shifts in our country, from the collapse of the financial system to the truths about how strong we are to the dangers we actually face. I’m a leader in an industry that misdirected your attention with the…
Seriale
Cu din ce în ce mai puțin timp liber la dispoziție parcă nici nu am mai avut când să arunc un ochi peste toate noutățile apărute în domeniul serialelor tv sezonul ăsta. Cu două excepții notabile. Am descoperit cu puțin ajutor din partea prietenilor “Sons of Anarchy”. Și zău dacă mi-a părut rău. Este un serial excepțional cu o coloană sonoră pe gustul meu. Ca să nu mai spunem de rolurile de excepție interpretate de Ron Perlman și Katey Segal. Primele sezoane le-am urmărit la foc continuu și acum aștept cu nerăbdare ziua în care apare pe torrente cam cum așteptam pe vremuri BSG. Al doilea este Terriers. Care a început mai lejer și nu mă așteptam la început să mă prindă. Dar a facut-o și chiar am înjurat când am auzit că e pe cale de-a fi suspendat după doar 13 episoade. E un serial mai bun decât multe din porcăriile care rulează cu 1-2 sezoane deja în spate. Pe la sitcom-uri, exceptând “Two and a half men” mă mai uit și pe la “Blue Mountain State”. Asta în amintirea seriei “Porky’s”. În rest nu văd nimic notabil și chiar mă gândesc cu groază că mai am de așteptat…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…