Coborând calm pe 13 Septembrie spre Bulevardul Libertății (ăla de lângă Casa Poporului pentru non-bucureșteni) am oprit la semaforul din capăt. Stopul roșu  fiind și motivul pentru care am mers lent la vale și nu m-am grăbit, deși eram pe banda a 3-a.  În fracțiunea de secundă în care semaforul a devenit verde s-au întâmplat trei chestiuni simultan. Am sesizat că în dreapta mea este o mașină pentru că i-am auzit motorul pornind și claxonând în același timp. Sesizând mașina, am apucat să-l și observ din fugă pe ocupantul mașinii, un nene între 2 vârste cu un telefon la ureche. Trecând peste faptul că atunci când ai un Mercedes CLS nou în mod sigur îți permiți și o amărâtă de cască bluetooth dacă n-ai mai avut măcar bani de un sistem bluetooth în mașină, am pus claxonul pe seama faptului că toți avem momentele noastre în care mai suntem handicapați și apăsăm din greșeală pe un claxon când nu trebuie.

Câțiva zeci de metri mai târziu ne înscriem simultan pe bulevardul Unirii (cel pe care încep fântânile arteziene) și dintr-o întâmplare nimeresc în fața Mercedesului. Imediat cum începe bulevardul, la nici 20m se află o trecere de pietoni. Pe care se aflau pietoni. Prin urmare am oprit să le cedez trecerea. Trec pietonii, se face liber în fața mea și n-apuc să iau piciorul de pe pedala de frână că din spate aud un claxon. În față bulevardul era plin și ultima oară când știam eu Mercedesurile nu pot zbura pe sus. Am scos o mână păroasă pe geam și am făcut un gest prin care vroiam să-l întreb dacă are vreo problemă gravă. Nimic. Coloana se oprește după 10-15m parcurși dar la plecare iarăși, claxon. Deja devenea enervant și cochetam cu gândul să cobor și să-i bag claxonul în cur. Inutil să spun că așa a ținut-o până când am ajuns la stopul din față de la Unirea. Dar recunosc și eu că după primele 3-4 claxoane plecam mai lent special ca să-l enervez. Ba chiar i-am lăsat pe doi să intre în trafic. Moment în care cred că ceva s-a rupt în interiorul lui că a claxonat nițel mai prelung.

La capăt la Unirea drumul se lărgește la 3 benzi și a sărit repede în paralel cu mine dar am prins amândoi roșu. L-am studiat nițel mai atent, cât mi-a permis unghiul. Un gigel în jur de 40 de ani, vorbind în continuare cu telefonul la ureche. Stopul nu apucă să se facă verde dar nemaifiind pietoni pe trecere gigelul ignoră nonșalant culoarea semaforului și trece pe roșu.

Și încă mă întreb ce problemă avea de-l mâncau degetele. Nu pot să trag decât o singură concluzie logică. Cred că tehnologia germană a avansat atât de mult încât cunoscând particularitățile pieței românești auto modelele care se vând la noi în țară au legate de sistemul Auto Start-Stop și claxonul. Astfel încât la fiecare pornire a motorului mașina să claxoneze singură permițându-i șoferului să facă alte activități mai solicitante din punct de vedere mental, cum ar fi să vorbească la telefon fără cască sau să se scobească în nas.  Numărul mașinii, B 102 APV în caz că vă mai întâlniți cu bizonul în trafic.