O  vorbă din strămoși spunea ceva de genul “ai carte, ai parte” și în general eu îmi aduc aminte că părinții si bunicii au încercat, uneori au și reușit, să mă facă să prețuiesc buchiseala. Și ca mine au fost cam toți colegii mei de școală/liceu și nu numai. Cumva la nivel de mental colectiv exista un respect pentru dascăli, ingineri, doctori și în general cam orice meserie care presupunea ceva mai multă carte.

Din păcate pe drumul ăsta pe care mergem de 29 de ani încoace de la revoluție ceva s-a stricat pe parcurs. Nu brusc, ci încet, încet societatea a pierdut respectul pentru cunoaștere. Încerc să-mi dau seama cam pe unde s-a produs declicul și nu reușesc. Nu reușesc nici să-mi dau seama cam care sunt principalii vinovați sau dacă există niște vinovați sau doar este rezultatul unui cumul de factori diverși. Nu numai noi avem problema asta, o putem vedea în acțiune și la nivel global. Suntem tot mai înconjurați de anti-vaxxeri, oameni care au impresia că pământul este plat ca o plăcintă și alte asemenea specimene. Sau suntem înconjurați la fel de mult cum am fost tot timpul până acum doar că în vremurile noastre internetul îi adună și îi aduce mai aproape de noi. Greu de spus. Problema e că avem o problemă și înainte de a ne uita în ograda altora ar fi util să ne-o analizăm pe-a noastră.

Noi am ieșit din comunism fără să avem elite iar românii întorși din pribegie în primii ani de după ’89 erau întâmpinați cu “tu n-ai mâncat salam cu soia ca noi”. Un Asoi de “marș mă de-aici, nu vii tu să ne înveți pe noi democrație”. Asta deși în anii ăia aveam mai multă nevoie ca niciodată să învățăm democrație. Dar cumva beneficiarii loviturii de stat revoluției au reușit să îndepărteze “pericolul” ăsta de-a învăța civilizație de la unii care-au apucat să trăiască pe meleaguri la care noi visam dar eram prea orgolioși sau tâmpiți încât să învățăm de la cei veniți de-acolo. Și chestia asta ar trebui să fie învățătură de minte pentru toți cei care au plecat din țară în ultimii ani și ar putea avea vreodată dorința de-a se reîntoarce pe aici ca să ajuge cu ceva. Țara pe care n-o lași să moară nu te lasă să trăiești.

Cred că de pe atunci a apărut sămânța asta a neîncrederii vis-a-vis de intelectuali dar pur și simplu o bună bucată de vreme din inerție oamenii încă au păstrat un soi de respect pentru cei cu carte. Au urmat anii sălbatici de capitalism de cumetrie, de șmenuri și tunuri. În paralel am avut norocul să avem și o serie de miniștri ai educației care mai de care mai incompetent sau dimpotrivă, competent în a distruge cât mai sistematic un sistem de învățământ cât de cât funcțional. E greu să mai ai respect pentru dascăli atunci când ei își cumpără hainele de la SH-uri iar elevii lor vin înțoliți și dotați cu ultimele modele de iPhone. Intervine întrebarea aia “cum ai tu pretenția să mă înveți pe mine ceva când tu ești în ultimul hal ?”.
Poate c-am mai fi avut vreo șansă dacă șuții și combinatorii răsăriți peste noapte ar fi fost pedepsiți în vreun fel însă la fel cum sistemul de educație s-a dus în bălării, nici justiția n-a dus-o mai bine.

Și uite-așa cu pași mici am ajuns în momentul în care suntem o nație de analfabeți funcționali care votează și susțin oamenii “care nu vorbesc ca din cărți”. De aia avem primarii pe care-i avem, guvernul pe care-l avem și în general cam tot parlamentul e populat de niște monumente de incultură, tupeu și nesimțire. Pentru că ăștia vorbesc pe limba lor. Sunt reprezentanții societății în care trăim și noi ăștia care nu înțelegem asta suntem o minoritate pe cale de dispariție. Nu-i poți ridica din noroi pe ăia care nu vor să se ridice singuri. E viciul lor, sunt mai mari șanse să moară cu asta decât să aibă intenția de-a cere ajutor ca să fie salvați.

Și am vaga impresie că momentul critic a cam trecut, nu mai putem repara nimic. Educația a făcut ravagii în ăștia 29 de ani și vedem rezultatele. Oricât ne-am lăuda noi cu o mână de olimpici prin mass-media, ar trebui să fim conștienți că ăia, în cele mai multe cazuri, nu ajung să profeseze pe aici. Tinerii care termină pe la mâna aia de facultăți mai răsărite pleaca în marea majoritate din țară. De fapt au plecat masiv în ultimii ani așa că nu există noi promoții capabile să facă ceva constructiv pe aici. Există doar ei, ceilalți, ăia “care nu vorbesc ca din cărți” într-o țară tot mai îmbătrânită și îndobitocită care-i ascultă.

Suntem efectiv pe un drum care nu ne mai duce nicăieri.