Ca mai toți noi ăștia cu gena “geek” sunt pasionat de SF. Prin școala generală împrumutam de la biblioteca de prin cartier tot ce prindeam. Mai întâi Jules Verne după aia orice era trecut în categoria “ficțiune”. După ce epuizasem cele câteva cărți de gen aflate în biblioteca părinților. Printre care îmi amintesc cu drag (de altfel le-am și adus în biblioteca proprie) de “Planeta maimuțelor” (Pierre Boulle) și “Stăpânul lumii” (Aleksandr Beleaev). Evident, am trecut mai târziu și pe la clasicii Asimov, Frank Herbert, Orson Scott Card, Philip K. Dick și cam toată ce apărea pe la Nemira în anii ’90.

Apoi am pierdut pasiunea asta. Lipsă de timp, alte treburi, metode mai la îndemână de petrecere a timpului liber. Rar mai puneam mâna pe câte-o carte nouă sau mai cumpăram ceva (cum a fost colecția George RR Martin de la Nemira). Asta până când mi-am luat un ebook reader. Mai precis un Nook mic și cu o singură funcție, aceea de-a citi cărți pe el.

De-atunci (are cam un an de când e pe la mine) am redescoperit pasiunea cititului. Am citit iar o parte din cei enumerați mai sus, am recitit Neil Gaiman, am descoperit că Stephen King, deși a devenit comercial și-a început să scoată cărți pe bandă rulantă, încă se pricepe să creeze suspans. Am devorat cărțile lui Arthur C. Clarke la care n-am avut acces la vârste mai fragede, am recitit cu alți ochi Kurt Vonnegut, mi-am adus aminte cu drag de Ray Bradbury și am citit antologii SF pe care nu le găseam atât de ușor în librării pe la noi.

După toate astea am descoperit și câțiva autori mai proaspeți. A început cu o carte primită cadou de ziua mea, Joe Abercrombie, “The blade itself” (tradusă la noi “Tăișul sabiei” sau ceva asemănător). Am citit-o pe nerăsuflate. Un fantasy bine scris, personaje bine creionate și multă, multă acțiune. Am aflat apoi că titlul face parte dintr-o trilogie ( First Law ) așa că pe restul le-am luat pentru ebook. Apoi am intrat pe site-ul autorului, am găsit și celelalte cărți scrise (încă vreo 2, cu acțiunea în aceeași “lume”) și le-am citit și pe alea. După ce-am epuizat opera lui m-am apucat să-i citesc blogul. Unde-am văzut că recomandă un alt autor din generația lui ( ~35 ani ) și anume Chris Wooding. În recenzia făcută la “Retribution Falls”, cartea acestuia, o compara cu “Firefly”. M-a “câștigat” instant și-am luat imediat la “mână” și romanele lui Chris Wooding.

“Retribution Falls” face parte din seria “Tales of Katty Jay” și într-adevăr are ceva din atmosfera din “Firefly”. Vă las singuri să descoperiți dacă aveți chef. Cert este că, iarăși, nu am putut să las ebook-ul din mână până când nu am terminat seria. Iar apoi am trecut și la celelalte cărți la fel de bine scrise ale lui Wooding.

Au fost genul de cărți de care te desparți ca de un prieten drag. Și m-au făcut să caut și alți autori tineri de gen. Cei de care am dat în urma diverselor recomandări pe forumuri nu au avut același efect asupra mea. Însă de curând am dat de o nouă serie recomandată de un amic, “Old Men’s War” – John Scalzi. Pe care-am citit-o pe nerăsuflate în ultimele 2 săptămâni.

Și cum sunt pe cale de-a rămâne iarăși fără material de citit vă cer vouă părerea. Vreau ceva nou (apărute după 2003-2004) și care sa merite citit. Aveți cuvântul…