Duminică pe la prânz mai căscam ochii pe la Apropo TV (una din puținele emisiuni TV la care mă uit). M-a bușit un râs isteric când am văzut tricoul de săptămâna asta purtat de Andi Moisescu. Pentru cei care nu se uită, în fiecare emisiune Andi Moisescu are un tricou cu câte-un “citat” care intră de obicei în categoria “it’s funny because it’s true”.

Săptămâna asta tricoul lui Moisescu spunea : “Gripa porcina în ECONOMIE are alt nume : Impozitul Forfetar”.

Nimic mai adevărat. De nenumărate ori m-am întrebat de ce naiba mai plătim impozite în țara asta. Teoretic, plata impozitelor ar trebui să-mi aducă niște avantaje ca cetățean. Practic – sunt sodomizat inclusiv prin statul la cozi infernale atunci când mă duc să-mi plătesc respectivele impozite. Sau prin diverse șicane. Sau prin atitudinea lucrătorilor la stat care sunt plătiți de mine ca să-mi ia banii. Sau…

Mai acum 2 ani am început împreună cu un amic să cochetăm cu ideea de-a ne deschide o firmă. Ambii fiind adepții metodei DIY n-am vrut să apelăm la o firmă specializată care să ne ajute cu treaba asta. Eram naivi și optimiști și ne gândeam că-i normal ca în capitalism orice “gheorghe” să fie capabil să-și deschidă o afacere. Că dupa aia trebuie să fie capabil să o și dezvolte, asta-i partea a doua. Oricum, partea cu “deschiderea” ar trebui să nu fie mare rahat. Prima surpriză plăcută a fost la Registrul Comerțului. Sediul organizat, sistem cu bonuri de ordine funcțional, gardieni, persoane drăguțe. Atenție, asta se întâmpla pe undeva prin 2007. Ne-a luat cam 1 an să tot adunăm acte și hârtii (deh, leneși ). Când am ajuns la începutul lui 2008 din nou la Registrul Comerțului parcă trecuse uraganul pe acolo. Sistemul de bonuri de ordine (care făcea toată treaba să fie parfum pe acolo) era scos din uz. Cică pe motive de “upgrade”. Draci. Nici în ziua de azi nu mai există sistemul respectiv. Mai mult decât atât, pot să pun pariu că sistemul ăla nu era mai  vechi de 1-2 ani ceea ce-l face cel mai bun sistem cu cea mai scurtă viață dintr-o instituție publică din România. Probabil personalul din Registrul Comerțului a observat gaura din buzunarele proprii făcută de lipsa șpăgii într-un sistem organizat și a decis că-i mai convenabil să păstreze un haos pe acolo ca să mai dea motive de-o șpaguță.

Un frumos exemplu de “uite pe ce se duc banii noștri”. Tot la partea cu firmele ar trebui să mai amintim chinurile cu depusul declarațiilor (celor coișpe mii de declarații lunare/trimestriale). Îți trebuie ditai organiser-ul și eventual 1-2 certificari în domeniu ca să nu uiți și ca să știi cu ce se mănâncă fiecare declarație de genul ăsta. Evident, pe unde trebuie depuse sunt cozi destul de mari iar posibilitatea depunerii on-line e doar o glumă proastă. La care se adaugă și atitudinea de “vinovat până la proba contrarie” pe care-o are statul în relația cu tine ca persoană juridică.  Great.

Hai să trecem și la persoanele fizice. Am făcut acum ceva vreme un drum la DRPCIV (nu-i așa că v-ați înnodat limba :P) – Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor.  Clădire mare și frumoasă, zeci de locuri de parcare. Și aici e un sistem bazat pe bonuri de ordine. Nici aici nu funcționează. În schimb funcționează foarte bine sistemul de “cetățeni de bine” care te ajută cu xerox-uri, formulare, etc. fix de pe treptele intrării în instituție. Era greu să faci în ditai spațiul pus la dispoziție în interior niște chioșcuri cu formulare, xerox, etc. ? Neah, e mai ușor să permiți nițică “cerere-ofertă” la negru, cât să iasă de-o șpăguță mică. E fascinant cum poți să vezi așa ceva fix la intrarea într-un sediu care aparține Ministerului de Interne. Mind-blowing.

Recapitulând, de ce naiba plătim noi taxe și impozite ? Ca să nu avem gropi pe străzi ? Ca să trăim civilizat ? Ca să fim apărați de organele de ordine ? Ca să trăim într-o țară de rahat !