Plimbându-mă azi prin traficul lejer al orei 11-12 din București m-am nimerit la un stop în spatele unui Chrysler C300 cu număr de AG. O mașină impunătoare, o mașină pe care mi-o imaginez în mâinile unui proprietar cu bani dar și cu bun-gust. Chiar dacă este plin autovit-ul de ele la niște prețuri pentru care nu s-ar apleca nici o fustă umblată prin cluburile din centru darămite prin Bamboo sau altele.

Oricum, admiram mașina și-mi imaginam un proprietar trecut de 35-40 de ani, sobru, genul de om care știe ce vrea. Se face stopul verde, pleacă mașinile din fața lui, pleacă și el. Încet, de abia se târa. La 300m în față fiind un alt semafor sincronizat cu ăsta începusem să-mi pierd răbdarea. Semnalizez să schimb banda ca să pot să-l ocolesc și când încep manevra îl văd că sare pe banda respectivă și el. Fără semnal, fără nimic. Primul gând care-mi trece prin cap e un sarcastic “mă-tă-n cur, la asemenea mașină nu ți-au dat și maneta de semnalizare ?”. Nu, nu cred c-a făcut-o special. Pur și simplu s-a nimerit. Dar omul n-a avut nici o greață în a se asigura, sau a semnaliza intenția.

Am mai mers în spatele lui o vreme și l-am mai admirat de vreo 2-3 ori făcând același lucru. Și nu era liber în spatele lui ca să fi zis că n-a mai semnalizat că oricum n-avea cine să-l vadă. Pur și simplu. La un moment dat ajung relativ paralel cu el și văd că se deschide geamul din stânga spate și o mână diafană de damă cu un ceas auriu la încheietură golește grațios o scrumieră pe pavaj. Înainte de-a închide geamul la loc mai apuc să văd și un pachet gol de țigări zburând afară. Ăsta-i momentul în care eu de obicei dau un claxon scurt ca să transmit dobitocului că-i într-un oraș nu la mă-sa la țară. Dar aici pur și simplu n-am mai reacționat. L-am depășit câteva zeci de secunde mai târziu și l-am văzut și pe șofer. Un băiețaș cu un tricou Polo alb cu gulerul ridicat și cu ochelari de soare. Genul ăla de cocalar pe care te aștepți să-l vezi într-un BMW din anii ’80.

Trist.

Dar mai trist este că la câteva ore distanță, când mă întorceam spre casă, am nimerit iar în spatele unui Chrysler identic. De data asta cu număr de București, deci nu era aceeași mașină. Și constat cam același nărav cu schimbatul benzilor fără semnalizare. Am eu dreptate când spun că primul lucru pe care-l fac șoferii Bucureșteni e să dezactiveze maneta de semnalizare ca să reducă consumul. Iar la volan de data asta era un țigănuș de un metru și-un scuipat (de abia depășea volanul cu o palmă).

Mă întreb ce vor să transmită genul ăsta de oameni când cumpără o astfel de mașină ? Că au bani ? Ca au bun-gust ? Vor să impună un respect ? De ce, dacă ei nu-s în stare să-i respecte pe alții ? Cum poți să demonstrezi bunul gust când ești un rahat lipsit de bun simț și de considerație fața de ceilalți ?