Săptămâna trecută a apărut pe blogul lui Cătălin Tolontan informația conform căreia RDS ar avea intenția să achiziționeze UPC. Știrea mi-a dat fiori reci și încă sper ori să nu fie adevărată ori să nu primească avizul Consiliului Concurenței.

RDS este deja un mutant gigant telecom fără o concurență acerbă pe piața serviciilor de internet. Și dacă asta n-ar fi de ajuns, RDS este și o companie pur românească în ciuda faptului că șeful ăl mare are sânge maghiar. Adică fac lucrurile ieftin și prost. Iar în posturile în care există măcar o minimă interacțiune cu clienții parcă ar fi angajate exact funcționarele din primării sau aprozaristele de pe vremuri. N-ar fi atât de înspăimântătoare o astfel de fuziune dacă RDS n-ar avea o atitudine miserupistă față de clienți. Ești nemulțumit ? Ești liber să pleci. Nu-ți convine ceva ? Eh, tough luck, taci și înghite. Vrei să reziliezi contractul ? Ah, dar nu poți decât dacă depui cerere între x și y ale lunii.

Prin urmare, rezultatul unei astfel de fuziuni n-ar face decât să consolideze un monopol și să liniștească definitiv spiritele în domeniul ăsta pe la noi prin țară. Fără o concurență minimă pe piață, RDS poate să dea în continuare cu pula peste ochii plătitorilor de abonamente știind că nu au unde să (mai) plece. Rețelele de cartier nu-s îndeajuns de dezvoltate și tot marii jucători au avut grijă întotdeauna să nu le lase să se dezvolte prea mult. Au avut grijă să nu se calce între ei pe bătături prea mult și la noi concurența în domeniul ăsta a fost mai mult o glumă proastă. S-ar putea să asistăm și la o ușoară creștere a tarifelor și/sau va urma o perioadă mai lungă de stagnare din punct de vedere al dezvoltării. Rămâne de văzut dar, după cum spuneam la începutul articolului, încă sper să nu se întâmple. Prefer o (oricare) altă companie să cumpere UPC și să avem o concurență reală pe piață.

Mai rămâne Romtelecomul, o alternativă destul de scumpă, cu servicii decente dar cu o floare nu se face primăvară.