muia-zilei

relații cu clienții

Sunt client Romtelecom de pe la începutul lui 2013, adică aproape 2 ani. Când am făcut abonamentul respectiv a fost suficient să-mi exprim pe aici nemulțumirea vis-a-vis de RDS și dorința de-a deveni abonat Romtelecom și, deși nu am numărul de telefon făcut public pe undeva pe site, am fost rapid găsit și sunat de cei de la Romtelecom. Stați liniștiți, nu am primit nimic moca, am făcut un contract normal pe care l-am plătit la prețul de pe piață. Ba mai mult, m-au taxat timp de un an și jumătate pentru un terminal DECT pe care nu mi l-au dat. Dar esențial era faptul că m-au găsit rapid atunci când aveau interesul să o facă. Acum 5 zile (sâmbăta, pe 15 noiembrie) făceam o sesizare pe site-ul telekom din contul de client. Cont de client pe care mă loghez cu adresa de mail și care are asociat codul de client/facturare. Făcusem sesizarea pentru că, la intervale aleatoare, modemul de la ei se deconectează și se reconectează pe toate serviciile (internet, telefonie, IPTV). 5 zile mai târziu, nici un răspuns. Ba chiar problema s-a accentuat astăzi de am ajuns să am net ca în screenshot-ul de mai jos:   Prin…

Read More

Lanțul slăbiciunilor

Sau “Black Friday-ul fraierului”… Aveam neapărată nevoie de un răhățel mic și ieftin. Mai precis de un card reader microsd ca cel din poza de mai jos. Din păcate nu se găsește la eMag (care-a ajuns cam singurul magazin online civilizat de pe la noi). Așa că mi-am călcat pe inimă și, deși ziceam că NU o s-o mai fac niciodată, am comandat de la PcGarbage. Pentru că răhățelul respectiv este (fără microsd în pachet) vreo 8 lei doar și pentru că le pierd sau le stric des, am comandat vreo 3. Unul chiar pentru altcineva de data asta. În plus am mai luat și un hdd extern pentru ăi bătrâni ai mei. Deși era comanda gratuită la ei și pentru ăia 8 lei. Da’ mi-a fost rușine să pun curierii pe drumuri doar pentru atâta lucru. Da, am regretat dar vorba lu’ domnu’ Klaus, mai bine pierd decât să fiu mârlan. Comanda a fost făcută vineri pe la prânz și plătită online cu cardul. TOATE produsele apăreau ca fiind pe stoc furnizor și livrarea până miercuri. Aproximativ o oră mai târziu primesc mesaj de la consultantul de vânzări alocat prin care-s anunțat sec de faptul că toate produsele sunt…

Read More

Mâna întinsă

Zilele trecute am tot avut treabă prin Poli cu ocazia ediției de anul acesta a concursului de programare ACM. Am mai scris despre concurs și în anii trecuți. Ca o paranteză, anul ăsta am făcut 10 ani de când sunt în echipa de organizare. De vreo 5 coordonez tot ce înseamnă infrastructură de rețea pentru concurs. Vineri după amiază a fost o parte de testare a infrastructurii complete. Un fel de “preview” pentru concursul efectiv care durează 5 ore. În timpul testării, ca și în timpul concursului, participanții primesc niște farfurioare de carton cu diverse treburi de haleală. Cam aceleași de 10 ani de când dau eu pe la ACM. Fiind și destule în plus, rămân și pentru organizatori. Care de obicei erau în număr mai mare, dar vineri a fost o zi cam proastă și voluntarii nu s-au îngrămădit. Prin urmare, la finalul testării, rămăseseră vreo 8 navete pline de farfurii cu mâncare. Noi mai aveam de stat până multiplicam din nou toate sistemele (aia însemna de obicei 10-11 noaptea ). Orice rămânea mâncare împărțeam de obicei femeilor de servici, electricienilor sau băieților de la pază de pe acolo.  Însă atunci n-am mai reușit. Nu se termină bine concursul…

Read More

Șoferi de București

Când credeam că nu mă mai miră nimic legat de tupeul șoferilor din București am văzut azi maximul tupeului. Pasajul Victoriei fiind relativ plin, șoferii plini de tupeu nu stăteau la coadă ca restul muritorilor de rând ci o luau pe linia de tramvai. Abia aștept să aud de primul șofer care ia un tramvai între dinți. Deși nu cred că va schimba ceva. Sau măcar un polițist care să stea la ieșirea din pasaj și să le fută niște amenzi zdravene. Din păcate n-aveam cardurile de memorie în mașină pentru amărăciunea aia de cameră cu care mai filmez din când în când așa c-am fost nevoit să filmez cu telefonul (și în poziție “portret”). Nu comentați nimic că nu-s Cameron.

Read More

Impostura

Ce-au în comun Ceaușeștii, Kim Jong-un și Ponta. Aș putea spune că au în primul rând în comun lipsa oricărui simț al penibilului. Și apoi dorința asta tâmpită de-a fi un megaloman cârnat cu ochi. Că deh, așa se întâmplă atunci când ceea ce realizezi în viață se bazează pe impostură. Așa se întâmplă când, deși ai diplomă de doctorat, tu ești pe undeva conștient că valoarea respectivei diplome e egală cu zero în ceea ce te privește. Și vrei să nu mai simți asta, vrei să fii purtat pe lauri, aclamat la scenă deschisă. Vrei stegulețe colorate care dansează într-o mulțime de zeci sau poate chiar sute de mii de oameni și formează la final numele tău în timp ce din piepturile lor se aude același nume. Dar bucuria asta trece repede și-o să începi să vrei mai mult. Poza ta peste tot, numele tău în toate ziarele, programe de televiziune centrate pe vizitele de lucru. Dacă ești de-a dreptul dus cu capul o să vrei să introduci și în materia obligatorie de clasa I-a poveștile fantastice referitoare la originea sfântă a conducătorului luminat. Pentru că nimic nu va fi suficient niciodată să astupe golul ăla din sufletul unui…

Read More

Lenea de a gândi

Se dă ca exemplu un agarici de genul ăstuia, ajuns șefuleț peste noapte undeva, la o vârstă la care majoritatea încă învață cum să deosebească o gaură de cealaltă. Și nu a ajuns acolo pentru că ar fi precoce și pentru că l-ar recomanda inteligența și erudiția ieșite din comun ci pur și simplu “pentru că”. Și într-o frumoasă zi de vară are nevoie “șefulețul” respectiv de un aparat de birou. Din seria “capsator, laminator, perforator”, chestii din astea care se termină cu sufixul “-ator”. Găsește “-atorul”, se uită la el, se scarpină în cap până vine altcineva pe acolo care, plin de bunăvoință, începe să-i explice “șefulețului” cum se lucrează cu respectivul dispozitiv. Deh, doar nu era ceva “rocket-science”. Moment în care guzganul taie conversația brusc și pe un ton răstit spune că nu-l interesează, nu vrea să știe cum se folosește, de aia există oameni care știu să-l folosească ca să nu învețe el. Și dacă are nevoie o să pună pe cineva care știe, în nici într-un caz nu va pune mâna el să facă. Nu știu voi da’ ingineru’ din mine s-a zbârlit brusc pe spinare la un comentariu de genul ăstuia. Pentru că eu unul…

Read More

Conferințe-n criză

În perioada asta am dat pe la două conferințe “IT related”. Prima fiind “Cisco Connect” și cea de-a doua fiind “VMware Evolve”.  Și ca un pișcotar nenorocit ce sunt, după ce că m-am dus pe gratis (la Connect, că la VMware a fost oricum gratuit), tot comentez. De pe la standurile de lângă conferință am tot primit pixuri și alte prostii. La standul VMware din cadrul Cisco Connect am primit o lanternă din aia la care tre’ să dai la labă ca să se aprindă. Nu cred că nu mă pricep la dat la labă da’ pur și simplu aia nu funcționa. Am făcut-o (lanterna, perverșilor) când am ajuns acasă, lipind unul din firele desfăcute de prin interior. Deh, chinezărie ieftină. Astăzi, la VMware Evolve, am primit de la standul Veeam o bilă verde de silicon cu led în interior. Care-ar trebui să se aprindă dacă dai cu bila-n ceva tare. Papuci, nu se aprinde. Pe asta n-am cum s-o mai repar așa că mâța mea să se obișnuiască s-o vâneze și fără leduri. În punga promoțională de la VMware am mai primit și un pix care nu scrie deși am suflat în el până m-am făcut albastru. La Cisco…

Read More

Nedumerire electorală

Am și eu o scurtă nedumerire legată de procesul electoral de ieri. Nedumerire mai degrabă adresată ălora de la Mega Image decât BEC-ului (da’ poate se sesizează și ăia). Ieri, după ce mi-am încheiat conștiincios obligațiile de cetățean am intrat într-un Mega Image să cumpăr 2 fiole de vin. Așa, ca pentru final de weekend. Știam de la runda trecută de alegeri faptul că nu se vinde alcool pe o rază de X sute de metri de secțiile de votare. Și m-am dus la un MegaImage care era departe de orice secție de votare. Când ajung acolo, surpriză, nici de la ei nu aveam voie să cumpăr. Cu vreo 2-3 ore mai devreme, am votat în sectorul 6 unde încă am buletinul. La nici 300 de metri de secția de votare este piața. Fix pe colțul pieței era o cramă cu vin vărsat, deschisă lejer. Deci pe ăștia-i durea în cur. Alte chioșcuri din piață abordau fix aceeași politică. Dac-aș fi știut atunci, mă aprovizionam de acolo. În sectorul 3 în schimb cam p.la chioșcuri deschise, ce era prin piață se închisese demult iar din cele 2 chichinețe deschise n-aveam ce să aleg. Prin urmare am alergat vreo oră și…

Read More

Bullshitter

Probabil că aveți fiecare dintre voi un cunoscut care să se muleze exact pe titlul acestui articol. Nu mă refer la persoana carismatică în jurul căreia se strâng oamenii chiar și atunci când spune prostii. Ci mai degrabă la cea care reușește să promoveze în fața străinilor o serie de calități pe care nu le deține. E persoana ăia pe care, atunci când ai cunoscut-o, nu ai fi lăsat-o să-ți lege nici șireturile pentru că părea complet incapabilă să facă asta fără să-și cauzeze răni grave. Și despre care acum, deși nu pare c-a dobândit calități remarcabile între timp, auzi că ar fi fost angajată pe un post în care nu ți-ai fi imaginat c-ar putea să promoveze o astfel de persoană și începi să te întrebi dacă nu cumva ăia care au angajat-o sunt mai idioți decât prevede legea (vorba vine, legea nu prevede nimic, dovadă scorul electoral de ieri). Da, știai că-i capabilă să mintă cu nonșalanță și să fie genul de persoană care aprobă pozitiv orice plan idiot. Știai și că-i genul care încălzește în mâini coaiele ăluia care pare lider în grupul din care face parte. Dar nu-ți imaginai că va fi luată în serios într-un…

Read More

Dick City

Eram azi pe la volan într-o scurtă plimbare prin frumosul nostru București. Nițel capsat dinainte și tocma’ ce înjurasem 2 dobitoci care s-au gândit că-i ok să țâșnească fără prea multă jenă de pe niște străduțe laterale. Știți voi genul ăla de zi în care dai de idioți la tot pasul și te miri cum de poate mama proștilor să fie mereu gravidă. Ei și fix după ce trec peste-o linie de tramvai într-o intersecție dau cu roțile din față în ditai groapa (era greu de văzut că era relativ îngustă și dispusă oarecum paralel cu liniile de tramvai ). Având în vedere că n-a trecut nici o lună de când am cumpărat 2 cauciucuri noi pe față după ce unul din cele vechi a explodat când intram în București pe centură și-am fost nevoit să merg câteva sute de metri cu el așa până am putut opri (chestie care l-a futut iremediabil), groapa respectivă m-a adus la capătul răbdării și-am scos un “îmi bag picioarele în orașul pulii” (continuat și de un “bine că fut banii pe afișe electorale și pomeni și stăm cu bulevardele pline de gropi” da’ să nu intrăm în politică). Înjurătură care-a fost mai apoi…

Read More

Y2k14 sau XP-MSE bug

La mai bine de 14 ani distanță de la celebrul Y2K bug o nouă “criză” face valuri în lumea IT. Cea legată de finalul suportului pentru Windows XP. Cum Y2K s-a dovedit a fi un fâs (și datorită măsurilor luate din timp), ăia mai cu capul pe umeri au judecat nițel și-au ajuns la concluzia că nici sfârșitul suportului pentru XP nu e o mare brânză. Că până la urmă OS-ul funcționează în continuare și dacă ai un antivirus decent și un firewall, nu prea ai de ce să-ți faci griji momentan. Ei bine, s-au cam înșelat. Și asta pentru că Microsoft s-a “gândit” să ia partea celor panicați. Și-au făcut asta foarte simplu. Într-un update împins azi-dimineață pentru MSE (Microsoft Security Essentials), engine-ul antimalware “updatat” a reușit să pună mii de stații care încă mai rulează Windows XP cu cracii în sus. Eu am pățit-o de dimineață când m-a sunat soacra să-mi spună că nu merge nimic. Am intrat pe un TeamViewer și după lungi minute de chin în care sistemul nu răspundea absolut deloc, am intuit că-i vorba de MSE. L-am dezinstalat, am pus un Avira momentan și am rezolvat problema. Dar am crezut la momentul acela că-i…

Read More

Cum se plimbă banii noștri

M-am îndoit de râs azi când am citit pe Hotnews o știre despre portalul E-Romania. Sau, cum inspirat se cheamă, portaleromania.ro (Portale România). Isteți băieții, ce să zic. Dar să revenim la știre. Dan Nica se lăuda că în cele 2 luni de testare publică portalul a “suportat” peste 100.000 de atacuri. Păi ia stai să mă uit nițel. Am luat la întâmplare un server din administrare (un server de mail). Și m-am dus pe auth.log unde am încercările de login făcute pe sistem : Mar 2 00:09:26 hermes sshd[13416]: pam_unix(sshd:auth): authentication failure; logname= uid=0 euid=0 tty=ssh ruser= rhost=199.241.106.130 user=root Mar 2 00:09:28 hermes sshd[13416]: Failed password for root from 199.241.106.130 port 59409 ssh2 Mar 2 00:09:28 hermes sshd[13416]: Received disconnect from 199.241.106.130: 11: Bye Bye [preauth] Mar 2 00:09:30 hermes sshd[13418]: pam_unix(sshd:auth): authentication failure; logname= uid=0 euid=0 tty=ssh ruser= rhost=199.241.106.130 user=root Mar 2 00:09:32 hermes sshd[13418]: Failed password for root from 199.241.106.130 port 59679 ssh2 Mar 2 00:09:32 hermes sshd[13418]: Received disconnect from 199.241.106.130: 11: Bye Bye [preauth] Pentru 6 zile din luna martie fișierul ăla are 150.000 de linii (similare cu cele de mai sus). Hai să le împărțim la 3 (că vedem că o încercare ocupă cam…

Read More

Poșta Română

În ultimele 10-12 luni am avut două experiențe cu Poșta Română. Ambele traumatizante. Prima a fost undeva prin vara anului trecut când aveam de ridicat un rahat cumpărat de pe ebay și venit de prin HK. În București ai un singur loc de unde ridici chestiile venite din afara EU. La celebrul Oficiu Poștal 3 București. Când am intrat acolo erau vreo 30 de oameni care așteptau pe 3 cozi într-o căldură infernală. Stăteai la o coadă să lași buletinul (și stăteai ceva), după care așteptai să te strige ei când îți găseau coletul. Nu puteai să te răzgândești că buletinul tău era la ei deja. Momentul de intensitate maximă a fost când am văzut unul din angajații Poștei trântind pe jos și apoi târând un sac cu diverse colete. Priceless. A doua experiență a fost azi. Vinerea trecută primim acasă un mandat pe care scria doar “voluminoasă” cu niște litere mari și frumoase. Pe formularul ăla mic de mandat sunt tipărite tipurile de chestii pe care le poți primi. Colet, recomandată, etc… Idioții de la poștă trebuie doar să le încercuiască cumva. La noi nu era încercuit nimic. Era doar o dungă trasă peste “colet”, nimic altceva. Dunga putea…

Read More

PCGarage fiind măgari

Uite o temă extrem de interesantă de discuție. Povestea întreagă o vedeți la Bogdan pe blog, eu v-o spun doar pe scurt. Cumperi un produs la prețul de, să spunem, 100 de lei. Ai garanție 2 ani. În perioada de garanție produsul se strică și e genul acela de produs care nu prea poate fi reparat la noi. Problema nasoală e că între timp prețul acelui produs s-a cam dublat. Conform legislației în vigoare (Cap. III, Art. 11) comerciantul fie repară produsul, fie ÎNLOCUIEȘTE produsul cu unul cu aceleași specificații sau, în cazul în care NU există această posibilitate, stornează contravaloarea produsului. În cazul de față e vorba de un kit de memorii (4x8GB) din care DOAR una este stricată dar tot kit-ul a fost cerut în garanție. Ei, în cazul lui Bogdan, PcGarage decide să storneze produsul deși are la vânzare acel produs și/sau altele cu aceleași specificații (doar că evident la costurile actuale). Ba mai mult, în momentul în care Bogdan se hotărăște să nu accepte stornarea și cere tot kitul de memorii înapoi, chiar cu una din memorii stricată (pentru că-i mai ieftin să o cumperi doar pe aia decât un kit nou), ei refuză. Păi hai să…

Read More

Cum să-ți fuți o zi de lucru

Ce întrebare ? Extrem de simplu. Te duci să-ți faci niște investigații într-un spital de stat. Ah, și știți de ce-i zice “spital de stat” ? Pentru că aveți de stat, nu glumă. Pleci frumușel dis-de-dimineață de acasă prin minunatul trafic din București și ajungi la spital. Parchezi mașina (dacă ai unde, dacă nu te rezolvă țiganii din jur) și înarmat cu trimitere de la medicul de familie, buletine de analize și toate cele te duci la camera de gardă să ți se facă fișă de internare. Deși nu stai peste noapte în spital, așa e procedura. Și pentru că așa e procedura ești taxat rapid și de 70 de lei (din care 60 de lei reprezintă taxă pentru confortul hotelier de care beneficiezi în spital).   Nu, nu fiți naivi și nu vă așteptați la pahare cu umbreluțe, masaj la tălpi și un eventual happy-end. Cu banii luați dar încă virgin ești îndrumat spre etajul cu secția respectivă. Cum medicul de familie care te-a trimis aici a vorbit deja cu doctorița care ar trebui să te vadă ești optimist și te gândești că vei scăpa rapid.  Așadar te duci la intrarea în secție și o aștepți pe doamna doctor.  Și…

Read More