România

Minuni cu taxe și impozite

În primele zile din 2018, ca un bun cetățean plătitor de taxe și impozite care dorește să ofere o parte din roadele muncii sale statului pentru a ne îmbunătăți și-a avea grijă de traiul nostru de zi cu zi, m-am conectat pe ghiseul.ro, această minune a tehnicii moderne care-a avut mai multe reîncarnări nereușite până la varianta actuală, ca să văd cât am de plată. Mă așteptam doar la impozitul pe mașină pentru că nu am alte bunuri pentru care să pot oferi din suflet bani statului. Numai că ce să vezi surpriza naibii, nu era doar impozitul pe mașină. Undeva prin luna septembrie 2016, în timpul concediului petrecut în țară am “agățat” prin Vatra Dornei o amendă de circulație. E complicat de intrat în amănunte, o combinație între un bucureștean derutat de un sens giratoriu construit cu curul și niște polițiști de circulație muiști, cert e că am avut de plată o amendă de 250 de lei în termen de 48h sau cât naiba era (nu iau atât de des amenzi de circulație). Ceea ce am și făcut (ce-i drept înjurând poliția din Vatra Dornei) chiar a doua zi. Ba chiar am trimis prin mail dovada plății către adresa…

Read More

Dictatura majorității

Partea proastă în ceea ce mă privește este că deși sunt optimist de felul meu, din cauza naturii de inginer am întotdeauna tendința să mă întorc la cifre. Și oricât aș vrea eu să sper că vom reuși să mai urnim țara asta într-o direcție bună, “cifrele nu minte”. La protestele din februarie anul curent (unde apropos, am bifat și eu lista de prezență) au fost estimați aproximativ 150 000 de bucureșteni. Un total de vreo 500-600 000 la nivel de țară dar o să compar doar cifrele cele mai optimiste din București ca să realizați de ce nu prea sunt motive de optimism. Aș putea să o tai rapid și dureros și să remarc că până și Nicușor Dan a strâns 175 000 de voturi în București deci nici măcar toți votanții lui n-au ieșit în februarie la proteste. Dar hai să presupunem tot de dragul discuției că votanții lui Nicușor Dan au ieșit până la ultimul om pe stradă în februarie. Oamenii ăia, ăia 175 000, reprezintă aproximativ 10% din persoanele cu drept de vot din București ( aproximativ 1 788 000 conform BEC). Prezența la vot a fost de 33,3% ceea ce înseamnă că 66,7% au preferat…

Read More

Mâna care-ntinde cartea

Am petrecut weekend-ul trecut (plus înc-o zi să fie) câteva zile prin Brașov. De data asta în scop recreativ nu lucrativ, adică a fost cu băut bere prin oraș și plimbat. Ei, printre locurile în care am fost împreună cu consoarta la bere s-a numărat și Tipografia. Pentru cei care n-au fost prin Brașov sau prin locul cu pricina, Tipografia este un mic băruleț de hipsteri care bifează cam toate capitolele cerute de aceștia. Măsuțe mici și îngrămădite ca să poți mângâia fulărașul celui din fața ta, un meniu plin de ceaiuri în cazul în care ieși la băut în oraș cu bicicleta și ți-e frică să mergi pe două roți dup-o bere, canapele ca ale bunicii, parola de wireless afișată peste tot cu îndemnul că poți lucra de pe laptop la ei și evident că nu în ultimul rând o pagină de facebook în care anunță cu mândrie că dacă vii la bar și arăți biletul de autobuz sau bicicleta primești un ceai din partea casei. Dar nu e un loc urât și mai mult, în ultima vreme în Brașov s-a umplut de localuri de genul ăsta (relativ mici și nișate pe hipsteri). Orașul începe să devină prea mic…

Read More

Of, viața mea

Pe undeva pe Facebook Dorin a pus mai ieri o postare (o aveți sub paragraful ăsta ) în care, după ce pune un colaj de-al lui “Blondu’ de la Timișoara” întreabă poporul cu ce-i mai prejos sus-numitu’ Blondu’ decât Cargo, Iris sau Smiley. Recunosc, eu unul am crezut inițial că trollează (Dorin, dacă îl puneai în locul blondului pe Nicu Paleru de exemplu, mi-ar fi fost mult mai greu să argumentez). Nici acum nu cred că vorbește serios, mai mult ațâță dezbaterea vis-a-vis de recunoașterea manelelor de către publicul larg. Cum i-am răspuns pe ici pe colo în postare dar n-am apucat să argumentez pe larg (deși începusem la un moment dat dar m-am oprit după ce-am trecut de 3-4 paragrafe), am zis s-o fac aici. Că deh, mai bine să rămână scris pe aici decât să se piardă în hăurile Facebook-ului dacă tot mă chinui. Mai întâi de toate să stabilim regulile jocului. Trecem din start peste argumentele subiective. Eu personal nu ascult manele, nici măcar nu mă număr printre cei care spun “nu îmi plac manelele da’ mai ascult pe la petreceri”. Nu, nu ascult absolut deloc în principal pentru că nu îmi place stilul în forma lui…

Read More

Răspunsul elefant.ro

Am primit și răspunsul celor de la elefant.ro, răspuns pe care vi-l atașez mai jos. Elefant este un retailer de carte si preia titlurile spre vanzare direct de la edituri sau de la alti distribuitori. Titlurile la care faceti referire in articolul dumneavoastra sunt achizitionate de catre Elefant de la un distributor international, PublishDrive, pe care l-am contactat deja referitor la aspectul sesizat. Partenerul a promis sa ia legatura cu publisherul cartilor (Booklasic) si sa solicite retragerea de la vanzare a titlurilor care au ca sursa platforma Gutenberg sau orice alta sursa ce nu permite utilizarea continutului in scopuri comerciale. L.E. Elefant se ocupa in perioada urmatoare de identificarea tuturor titlurilor vizate si de retragerea lor de pe site.

Read More

elefant.ro ignoră licențele CC

Prin lista de ebook-uri pe care le vând cei de la elefant se numără și câteva titluri de la Booklasic. Le recunoașteți rapid după coperta roșie și prețul identic pe la toate, 3,49 lei. Majoritatea titlurilor se pot găsi liber și pe Project Gutenberg dar de-a dreptul amuzant este faptul că printre ele se găsesc și câteva (eu unul am găsit deja 2) la care, la finalul cărții apare textul de licențiere : This eBook is distributed under the Creative Commons 3.0 license, non-commercial, share alike with attribution. Una din ele este P.T. Barnum “The Art of Money Getting, or Golden Rules for Making Money” unde la final, înainte licenței, se găsește specificat următorul aspect : The text of this eBook is from Fourmilab Switzerland: http://www.fourmilab.ch/etexts/www/barnum/moneygetting/moneygetting.html. Cea de-a doua este David Marshall Brooks – “The Necessity of Atheism”, eliberată sub aceeași licență CC însă de data aceasta se specifică faptul că textul poate fi găsit pe Project Gutenberg. Trecem peste faptul că mi se pare ușor imoral să ceri banii pe niște ebook-uri netraduse pe care le găsești liber în aceeași formă (aproximativ aceeași formă, alea de pe Project Gutenberg nu au DRM). Mai urât e că, din punctul meu…

Read More

Idee de afacere

Până data viitoare când mă îndur să scriu ceva mai pe larg pe aici vreau să vă spun rapid, pe scurt, o idee de afaceri venită azi, bazată pe ultimele evenimente social-culturale de pe la noi. Având în vedere dorința românului simplu de a epata și de a copia/simula succesul pe care-l au alții mă gândesc că dacă mă mișc rapid și până în iarnă, de sărbători, lansez o afacere care să producă clopoțele de diverse dimensiuni cu mecla viitorului proprietar gravată pe ele am toate șansele ca în cel mai scurt timp să ajung la averea lui Ion Țiriac sau dacă nu, măcar a lui Năstase (ăla care iubește tenisul nu ăla care iubește penisul). Pentru că nah, nimic nu e mai de succes decât să ai mecla gravată pe un clopot de 500K €. Românii vor da năvală cu pozele de buletin să cumpere clopoței cu care să se ureze reciproc. O să răsune țara de zgomot cristalin de clopoței cu mecle gravate pe ei. Dacă îmi fură vreunu’ ideea sper măcar să aibe bunul simț să dea și el măcar 5% din profit.

Read More

Românul atoateștiutor

Din moși-strămoși românii noștri au fost capabili să-și suflece mânecile și să sufle puternic în jiglerele de la bătrâneasca Dacie ca s-o facă să meargă. Stă scris în codul genetic al nostru că ne pricepem la orice. Suntem maeștri în fotbal, habar n-au marile cluburi ce pierd că nu vin să recruteze din dădătorii cu părerea autohtoni. De când cu Simona Halep suntem și așii tenisului. Nu ratăm nici o ocazie de a ne etala sclipitoarele noastre cunoștințe într-o multitudine de domenii. Printre miile de chestiuni de care suntem capabili se numără firește și IT-ul. Îmi aduc aminte cu plăcere și acum momentele în care lucram cu Bogdan pentru cineva care avea impresia că munca noastră este extrem de simplă pentru că nu ne ocupam decât cu crearea a 2-3 conturi de VPN/mail pe lună. Ce-i drept, nu prea știa altcineva cum se face asta dar în orice caz nu părea a fi ceva foarte dificil. Cât de greu putea fi ? Ne pricepem singuri să piratăm rapid un windows și să-l instalăm, să punem repede un wordpress pe un hosting și nici în ruptul capului n-am concepe să plătim un specialist pentru așa ceva. De aia nu-mi dau seama…

Read More

Bigstep bare-metal cloud

Deși scriu pe aici de atâția ani cred că pot să număr pe degetele de la o mână momentele în care m-am dus la vreo conferință de presă la care-am fost invitat. Cred c-am fost de vreo 2 ori pe la Romtelecom (pe vremea când se numea Romtelecom și aveau un PR decent), tot de vreo două ori pe la Gecad și cam atât. De altfel cred că mi s-a dus buhul de hater și antisocial și în general sunt ocolit. Ceea ce nu pot spune că îmi displace, prefer să mă duc acolo unde chiar mă interesează. Cum a fost și cazul evenimentului organizat de Bigstep unde-am fost invitat într-un mod mai special. Adică, în stilul meu caracteristic eu am ignorat cu succes mail-urile de la PR dar ulterior m-a tras Corina de mânecă, am fost suficient de curios încât să mă duc și nu am regretat. Mă uitasem înainte să văd cine sunt Bigstep pe fugă și nu știam decât că sunt o altă companie care oferă IaaS pe piața din UK și US. Nimic altceva interesant, poate cu excepția control panel-ului de orchestrare pe care-l au pus ca demo la ei pe site și care are o…

Read More

Jurnaliști vs. jurnaliști

Știu c-a mai trecut ceva apă pe Dâmbovița de când am scăpat de cutremurul ăla de 10 grade anunțat de Biziday dar nu mă pot abține să nu fac o scurtă comparație. Atât Moise Guran cât și Tolontan s-au trezit cu frigiderele pline de carne după gafele făcute recent. Ambii până la momentul gafei fiind doi dintre cei mai bine văzuți jurnaliști din România. Tolontan văzut ca un maestru al investigațiilor jurnalistice iar Moise ca un abil analist economic. Ceva îi separă totuși. În primul rând Tolontan a comis o greșeală neforțată. Nu l-a pus nimeni să publice articolele cu datele interpretate eronat. Aplicația lui Moise Guran însă a afișat acea avertizare fără voința acestuia. Că a fost spart sistemul lui, că s-a întâmplat altceva, este mai puțin definitoriu pentru modul în care jurnalistul Moise Guran se raportează la publicul lui. Apoi îi separă și mai mult modul în care au făcut “damage control”. Tolontan a ținut-o pe-a lui și nu a lăsat subiectul din mână până când nu a căzut în ridicol. Încăpățânare, prostie sau pur și simplu, așa cum au presupus mulți, o acțiune făcută voit pentru a servi unor interese obscure (terenul pe care este muzeul de…

Read More

Treabă de mântuială

Vorbitorii de limba engleză au o expresie care mie îmi place mai mult decât asta a noastră și anume “a half-assed job”. Parcă surprinde mai bine lucrul făcut în grabă și neterminat. După aproximativ 44 de ani de comunism românii au ieșit în stradă în decembrie 1989. Revoluție, lovitură de stat, încă nu se știe nici acum. Cert e că majoritatea celor care-au ieșit în stradă n-au ieșit de bine ce le era ci mai mult de foame. Însă în punctul ăla în loc să existe o lege a lustrației și să începem să construim o țară fără oamenii care-au fost parte a sistemului, România l-a luat în brațe pe Iliescu alegându-l cu două mânuțe ca președinte în noua democrație instalată. După aia înc-o dată prin ’92 până în ’96 și pentru că le-a plăcut atât de mult, a treia oară în 2000 dar acolo măcar aveau o scuză că alternativa era Vadim, acest Trump autohton care era măcar cult. Hai să spunem că oamenii imediat după revoluție erau mai confuzi, încă nu le venea să creadă că n-o să mai fie nevoiți să mănânce pelete de creveți vietnamezi, puii “frații Petreuș” cu 6 gheare și 3 gâturi, “adidașii” de…

Read More

Jurnaliști de investigație

Azi dimineață, imediat ce-a apărut bomba lui Tolontan legată de Muzeul de Geologie m-am umplut de spume. În primul rând pentru că era ilustrată cu o poză cât toate zilele de la protestul de duminică. Poză care alminteri a făcut înconjurul lumii alături de cea de duminica trecută cu flash-urile de la telefoane aprinse. De data asta a fost utilizată pentru a face o legătură, vezi doamne, între faptul că oamenii protestează în stradă și la 100 de metri de ei există un loc periculos și cineva le-a ascuns un raport legat de locul ăla. Pula calului, dacă ilustra articolul cu o poză cu Batman Ironman, care e din universul DC Comics Marvel unde apare și Spiderman care-a devenit Spiderman pentru c-a fost mușcat de un păianjen radioactiv era mult mai relevant. Așa nu pare decât o poză pusă ca să sperie lumea care vine la proteste, mai ales cu copiii (de altfel nu e prima mânărie legată de părinții care vin cu copii la proteste făcută azi). Mă apuc să citesc articolul și, curios din fire, iau la citit și raportul ăla ultra secret. Chiar vă rog, citiți în paralel articolul și raportul. Raportul e făcut relativ la obiect,…

Read More

Sindromul Stockholm

Pe 23 August 1973 Jan Olssen, un pușcăriaș evadat împreună cu un prieten și niște arme s-a decis să jefuiască una din cele mai mari bănci din Stockholm (Kreditbanken). În timpul operațiunii ceva nu a mers conform planului și cei doi tâlhari i-au ținut captivi pe cei 4 angajați ai băncii timp de 131 de ore.  Cinci zile jumate în care cei doi au torturat ostaticii împletindu-le vestuțe cu dinamită și jucându-se cu ștreangul pe lângă ei. Ulterior, ostaticii bucuroși de asemenea tratament au rămas profund recunoscători și i-au votat timp de 30 de ani. Ah, nu, stai, asta-i din alt film. Una din angajatele băncii s-a logodit cu unul din atacatori în timp ce alta s-a ocupat să strângă bani pentru apărarea lor. Toți cei 4 au refuzat să coopereze cu autoritățile ba chiar s-au temut de poliție și le-au luat apărarea agresorilor. Absolut fără nici o legătură cu paragraful de mai sus duminica asta m-am decis să particip la alegeri în calitate de observator independent. De la Colectiv încoace am încercat să-mi impun un simț civic mai pronunțat și să încerc să fiu mai puțin egoist în ceea ce privește realitatea ce mă înconjoară. Prin urmare m-am prezentat…

Read More

Ca la mama acasă

Nu știu voi da’ eu întotdeauna am asociat sărbătorile de Crăciun cu brad și cu cozonaci musai făcuți în casă. Așa, frământați de mână, împletiți în forme și câteva ore mai târziu scoși din cuptor calzi și aurii. Nu exista Paște sau Crăciun în care să nu dăm iama pe cozonacii proaspăt scoși din cuptor. În ultimii ani de stat pe acasă mă băgasem eu sau frate-meu la operațiunea frământatului de cozonaci. Apoi am plecat fiecare din noi pe la casa lui iar părinții au mai îmbătrânit și au considerat că nu a mai meritat efortul ăsta. Asta până de Paște anul ăsta când, sătul de cozonacii fără gust cumpărați din diverse locuri, am vrut să reînvii tradiția și am venit special să fac cozonacii la ai mei pe acasă. Tradiție pe care-am vrut s-o continui și de Crăciun însă din păcate sunt plecat pe la niște traininguri prin Brașov până pe 24. Moment în care am avut două revelații. Prima fiind aia că eu pe lângă Brașov am mâncat cea mai “ca la mama acasă” plăcintă cu brânză și cele mai mișto produse de brutărie, cele făcute de brutăria Mons Mellis din Hărman și că aș putea să iau…

Read More

Miracole

Nici nu pot concepe o zi mai potrivită decât ziua de astăzi pentru articol pe tema asta. Cred că toți ați citit deja până acum știrea aia referitoare la jaful de la mânăstirea Pasărea unde niște nemernici de hoți i-au furat preacinstitului părinte vreo 100000€ de sub saltele. Niște mărunțiș acolo, bani care în mod sigur urmau să fie utilizați întru ajutorarea celor sărmani. Ce e haios este că în cazul jafurilor de genul ăsta suspecții sunt căutați în primul rând prin cercul de cunoștințe din apropierea păgubitului. N-o să mă pot abține și-o să fac gluma cu “cine se-aseamănă se-adună” dar nu despre asta vroiam să comentez. Ci despre faptul că ar fi de-a dreptul interesant dacă hoții NU ar fi din cercul de cunoștințe al săracului popă. Ci ar fi pur și simplu niște hoți amărâți care au spart chilia părintelui cu gându’ să fure ceva mărunțișuri. Și brusc, jackpot, un adevărat miracol înainte de sărbători, fix în postul Crăciunului. Și ar fi cu mult mai mișto dacă acest mic miracol petrecut înainte de sărbători ar fi urmat de o serie de multe alte miracole. Știți voi, hoții de pe tot întinsul țării, realizând brusc faptul că popii…

Read More