touchAm dat în seara asta peste o știre care mi-a scăpat săptămâna trecută. Aia în care Microsoft se rățoiește la producătorii de PC-uri și-i consideră principalii vinovați pentru faptul că Windows 8 nu a prins la public.

După ce m-am potolit din râs mi-am adus aminte de o altă știre puțin mai veche. O știre în care Linus Torvalds spune că rezoluția de 2560×1600 ar trebui să fie noul standard în domeniu. În condițiile în care la ora actuală 1024×768 sau 1366×768 sunt cele mai des întâlnite rezoluții de display-uri.

Două știri care aparent nu au nimic în comun. Eu în schimb m-am întrebat încă de când am aflat de interfața grafică pentru Windows 8 de ce-aș da banii pe o tehnologie inutilă (mă refer aici la touchscreen) pentru că e evident faptul că utilizatorul final va plăti niște bani în plus pentru un ecran cu touchscreen.

Ei, eu unul am preferat întotdeauna să am o rezoluție mai bună la notebook. Actualul HP are 1600×900 iar T61 meu vechi are 1440×900. În condițiile în care piața e suprasaturată cu notebook-uri cu ecrane de 1366×768 la ora actuală. Da, mi se pare mult mai util să ai o rezoluție mai bună decât un ecran pe care să-ți întinzi degetele și aș prefera oricând să plătesc o diferență de bani pentru rezoluție nu și pentru touchscreen. De altfel am mai aberat legat de touchscreen-uri și aici.

Și vorba’ lu’ Linus, ăla care comentează primu’ că nu vezi fonturile atât de mici pe un ecran cu rezoluția atât de mare ar trebui să primească un “atomic wedgie”. Cam orice aplicație sau OS te lasă să modifici dimensiunea fonturilor.

Dar povestea e veche. Ăia cu experiență în domeniu sunt ignorați, producătorii de echipamente fac ce vor ei, producătorii de OS-uri la fel, bloggării “afiliați” iau bani și laudă produsele “excelente”, utilizatoru’ final stă cu deșțu-n cur și nu știe ce să facă iar când începe să pută, se aruncă pisica moartă din curte-n curte.