politică

La brutărie

Am avut ocazia în urmă cu câțiva ani să ajung să îmi bag nasul prin Spitalul Municipal la scurtă vreme după ce dom’ doctor Oprescu pornea pe cărări mai bănoase și intra prin politică. Așa că am avut ocazia să admir haosul (cel puțin pe la partea de IT ) lăsat în urmă acolo. Ca o paranteză haioasă, fostul director IT al Spitalului Municipal este unul dintre cei care au păstorit hidoșenia aia de SIUI (Sistem Informatic Unic Integrat) din curtea CNAS. Una dintre scurtele mele întâlniri cu personajul  (directorul IT) m-a amuzat teribil pentru că am avut ocazia să admir pe pereții biroului lui diplome de pe la toate cursurile alea de 1-2 zile ținute de diverse firme din piață dornice să promoveze anumite produse. Diplome pe care eu (ca și ceilalți IT-iști serioși) nu dăm doi bani nefiind bune nici de șters la fund (carton gros, lucios… ). De aia nici n-am fost încântat de-a lungul anilor de prestația politică a lui dom’ doctor oricât de mult i-au cântat unii în strună. Omul e un personaj sinistru, un gurist vulgar și nimic mai mult. M-am amuzat când s-a lăudat cu construcția pasajului Basarab, după ce-a ridicat de câteva…

Read More

Fără cuvinte

Unul din momentele alea triste în care mi-e rușine să spun că lucrez în UPB : Sau, dacă vreți să scrieți vreo 2-3 cuvinte de bine, aici. Deși sfidătoare, este firească prezența baștanilor PSD în jurul lui Ilici într-un loc care ar trebui să fie apolitic. La fel cum sfidătoare este și ieșirea lui Ilici din grotă în luna iunie. Dar să nu fim naivi, UPB nu e o instituție apolitică. În schimb prezența studenților mă întristează. Fomiștii ăștia mici care stau să se gudure pe lângă politicienii de genul ăsta ar trebui transportați în timp așa, vreo 25 de ani, fix pe 13-15 iunie și lăsați pe lângă niște mineri veniți să planteze panseluțe.  

Read More

Tribul nostru

În urmă cu mii de ani, primele triburi de oameni au realizat o chestie simplă. Dacă tribul lor produce porumb iar tribul de la sud crește vaci, ar putea să facă schimb de resurse astfel încât membrii ambelor triburi să aibă o hrană mai diversificată și să se dezvolte. În schimb dacă tribul de la răsărit crește capre dar membrii tribului sunt cam ciudați și au niște apucături nu tocmai normale, în plus nu sunt nici foarte prietenoși cu străinii, celelalte triburi o să-i evite. Sau o să-ncerce să-i educe astfel încât să poată face schimb de resurse și cu ei. În zilele noastre, la o scară mult mai mare, se întâmplă cam același lucru. Noi suntem o țară mică, producem o serie de resurse interne, importăm o bună parte din resurse din exterior. Cert este că nu putem să nu fim parte integrantă a unei economii la un nivel mai mare. Iar ca să fim parte integrantă la un nivel mai mare trebuie să urmăm niște reguli de bun simț. Cum ar fi să fim capabili să ne construim naibii autostrăzile alea, partea a coridorului european, fără munți de șpăgi și furturi. Sau să fim capabili să îi prindem…

Read More

Lingău notoriu

În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, imediat după revoluție, împreună cu gașca de pe lânga blocul în care locuiam îl învățam pe Hasim/Halim (am uitat numele exact), fiul unui sirian venit cu bișnițuri prin România, cum să le zică fetelor pe stradă “ești frumoasă”. Hasim se ducea țanțoș nevoie mare și spunea pe o română stricată exact cum îl învățasem noi, “Belești pula !”. Atât ne ducea pe noi mintea de golani de școala generală, proaspăt intrați în ciclul gimnazial și eram tare mândri de noi. Cam la fel de mândru presupun c-a fost și Gâdea atunci când, avându-l invitat în platou pe fiul lui Julio Iglesias, pe numele lui mic tot Julio da’ junior, l-a “dresat” să zică “Jos Băsescu”. Problema principală este că între gluma făcută de noi și cea făcută de Gâdea sunt câteva mici diferențe esențiale. În primul rând eu unul am suspectat încă de pe atunci că Hasim știa ce-i aia “pula” și făcea treaba aia doar pentru a se integra în grupul nostru mai repede pentru că ne vedea că ne spargem de râs atunci când îl auzim.  Julio jr. în schimb n-a avut habar ce zice, pur și simplu nu…

Read More

Recapitulare

Hai să recapitulăm știrile de până acum săptămâna asta : – Sistemul informatic care-ar trebui să fie folosit împreună cu cardurile de sănătate nu merge. Pentru că deh, e FOARTE, FOARTE greu să faci un sistem care să susțină ~10000 de conectări pe secundă pentru doar câteva zeci de milioane de lei cât a costat ăsta. Nu ajung banii ăia pentru toate șpăgile și niște servere decente. (Aici eu încă mai am coșmaruri legate de SIUI și l-aș stârni nițel pe Bogdan pe subiectul ăsta că la el sunt la un alt nivel). – Ministrul Finanțelor ne trimite cu taxiul să luăm bonul pentru bacșiș dacă îndrăznim să comandăm ceva la domiciliu. I-aș sugera să ia el un taxi până-n mumă-sa da’ tot nu-i suficient. – Băieții de prin parlament pregătesc o nouă zi neagră pentru că le era deja greu să voteze atâtea neridicări de imunitate și aplică un principiu atât de drag și mie. Mai bine muncești o singură dată mai cu spor și automatizezi/rezolvi definitiv treaba decât să faci o chestie repetitivă. Și pe termen lung autostrăzi n-avem, suntem luați la miștouri de plagiatoru’ șef aproape zilnic da’ parcă văd că după alegerile următoare tot rahații ăștia…

Read More

Zerg rush

În 2012, zilele acelea din iulie premergătoare suspendării lui Băsescu au fost comparate de un prieten cu un “zerg rush”. Ulterior am folosit și eu termenul de comparație în “Marțea Neagră” . Mă uit la ce se întâmplă zilele astea în politica și societatea românească și începe să-mi piară entuziasmul și optimismul. Am fost îndelung atacați, futuți prin toate găurile și într-o duminică ploioasă de noiembrie am reușit să le dăm o lovitură năucitoare. Numai că avem o mică problemă, cel puțin din punctul meu de vedere. Imediat după aceea, văzându-i speriați, năuciți și panicați, ne-am oprit și-am început să ne uităm la ei zâmbind tâmp. Mecanismul lor de apărare asta le spune să facă pentru a supraviețui. Să fluture momentan steagul alb dar să pândească atent momentul în care noi, oftând leneș, ne vom culca la loc pe-o ureche. Generația sau Partidul Facebook măcar atâta lucru ar fi trebuit să învețe din jocurile video. Că n-ai câștigat jocul atunci când ai oprit un “zerg rush” ci de abia atunci când zergii nu mai au nici o construcție pe tabla de joc. Și momentan zergii noștri încă au construcții pe tablă așa că poate-ar fi cazul să nu ne amăgim…

Read More

Final

Câteva gânduri la final. 1. Mi se pare ironic faptul că dacă nu ar fi încercat să împiedice diaspora să voteze în primul tur Iohannis nu știu dac-ar fi recuperat diferența de voturi (mai ales având în vedere frauda masivă din județele în care votează morții-vii). 2. Acum câteva zile a fost pe Digi24 documentarul lui Iepan despre cei 2 candidați la președinție. Despre Ponta se spunea la un moment dat că-l caracterizează nerăbdarea. Din cauza asta a ars atât de rapid etape și, devenit un oportunist perfect, a ajuns atât de tânăr în fruntea unui guvern cu atâtea schelete în dulap. Astăzi nerăbdarea lui îl aduce în situația de-a fi unul dintre cei mai tineri oameni politici ieșiți pe ușa din dos a istoriei. La revedere, nu ne vei lipsi. Pot să sper că o să fie urmat și de Șova și restul găștii. 3. Anul ăsta m-am bucurat că am avut în primul tur ocazia de-a vota pentru prima oară PENTRU un candidat și nu contra altuia. Și tot anul ăsta am realizat un lucru. Faptul că oamenii de vârsta mea, deși implicați în online și cu un schimb de idei destul de efervescent nu se implică suficient…

Read More

O mică analogie

Ai ghinionul să ajungi la pârnaie. E nașpa, deh, nu ești capabil după 25 de ani de viață să o iei și tu pe o cale mai bună și să-ți găsești o meserie cinstită. Trăiești doar din jafuri și șmenuri. Odată ajuns acolo dai de un gardian mai mărinimos care-ți prezintă cele două opțiuni pe care le ai : 1. El e Mick. Un negru de 1,90m și 120 de kilograme cu o preferință specială pentru băieții tineri ca tine. Și la cei ~40 de ani ai lui are un apetit deosebit și un instrument pe măsură. 2. El e Ken, un profesoraș de liceu până-n 60 de ani. A făcut niște găinării și-a nimerit aici. Își mai face și el poftele cu băieți tineri dar e respectuos și își mai cere și scuze după. Ei, spune-mi că nu te interesează să alegi răul cel mai mic. Spune-mi că de fapt nu contează, tot aia e. La naiba, poate chiar o să trăiești o frumoasă poveste de dragoste cu Mickey…

Read More

Generația de sacrificiu

Deși dezamăgit de dezbaterea de aseară o să încerc să fac un rezumat scurt al procesului prin care decid cu cine voi vota în turul 2. Nu am votat cu Iohannis în primul tur. Am preferat-o pe Macovei și cred că Ponta s-ar fi temut teribil de o dezbatere între el și Macovei. Dar lucrăm cu materialul clientului. Asta avem în turul 2, asta votăm. În primul rând voi lua în calcul prestațiile celor doi în funcțiile publice deținute. Ponta ca prim-ministru timp de 2 ani, Iohannis ca primar în Sibiu vreme de 14 ani (ales în 2000). La fel cum nu poți compara munca de primar cu cea de președinte de țară nu o poți compara nici pe cea de prim-ministru. Mai ales în condițiile în care Ponta nu are o imagine prea bună prin țările civilizate. Modul în care cei doi s-au raportat la funcțiile avute până acum este mult mai relevant. În al doilea rând mă voi gândi la echilibrul (și-așa fragil) dintre instituțiile statului. La ceea ce americanii numesc “checks and balances”. Cu Ponta președinte, PSD-ul câștigă puterea absolută în țară, la fel ca în 1990 și 2000. Opoziția este sublimă dar inexistentă. Perturbarea asta a…

Read More

O poveste banală

Într-o bună zi, în cadrul unei întreprinderi din țărișoara noastră dragă, întreprindere care se află în grija statului, hai să-i spunem de acum înainte Institutul de Plantat Bujori, angajații unui departament oarecare s-au trezit că au rămas fără caiete de scris. Că deh, caietele se mai termină și nu le poți folosi la nesfârșit. Au urmat ei procedurile bine gândite și au făcut actele necesare pentru a cere orânduirii caiete proaspete prin achiziție directă, prețul nefiind foarte mare. Fiind bine-intenționați s-au și gândit mai bine și au decis că nu le trebuie neaparat caiete dictando, pot scrie la fel de bine și pe foi albe. Și la o adică din diferența de preț pot primi eventual mai multe caiete. Zis și făcut. Sau mai bine spus, zis și pus pe așteptat. Au primit răspuns relativ rapid. Un mic întreprinzător local se oferea să le vândă caiete cu foi poleite cu aur la un preț pe măsură. “Nu, noi nu avem nevoie de așa ceva” au strigat în cor angajații noștri. Deși scriau de ceva vreme pe bilețele de tramvai (de fapt cartele, că și la transportul în comun s-a băgat un mic întreprinzător local). Cererea lor a străbătut mări și…

Read More

Halloween

Având în vedere că planific să mă întorc spre București azi, pe 31 și că voi pleca din Timișoara undeva în jurul prânzului mă gândeam să sărbătoresc un Halloween cu adevărat înfricoșător. Pentru că nu există multe lucruri mai înfricoșătoare decât să străbați noaptea județele morților care votează, în seara de Halloween, cu 2 zile înainte de alegeri. Poate chiar un scurt ocol prin Teleorman ca să facem lucrurile mai picante… În România ziua morților vii nu pică anul ăsta pe 31 octombrie ci pe 2 noiembrie. Și înc-o data pe 16 noiembrie.    

Read More

Bun român

Mărturisesc cu durere în suflet că nu sunt un bun român. Da, ce-i drept, plătesc taxele la zi, muncesc, nu fur, îmi fac conștiincios datoria de cetățean de fiecare dată când am ocazia, nu dau șpagă nici măcar când poliția îmi ia carnetul, îi ajut pe cei care au nevoie de ajutor. Dar astea-s chestii total irelevante. Nu am nici o șansă să ajung vreodată președintele țării că nu astea-s chestiile cele mai importante. Le bifez în mod negativ pe toate cele importante. Sunt ateu, trăiesc “în concubinaj” de vreo 15 ani fără nici un gând de-a rezolva problema și nu am și nici nu-mi doresc copii. Chestii care mă transformă, conform idioților vremii, într-un paria social. Ia mai sugeți-mă !

Read More

Fantezie

Mărturisesc faptul că astăzi, în timp ce stăteam cumințel în traficul infernal din sectorul 3 datorat zilei de naștere a prea-iubitului (dar chiar MULT prea) nostru prim-ministru (deocamdată) am început să am o fantezie. A început în momentul în care pe bulevard au apărut 2 salvări SMURD și o mașină de Pompieri. Instant mi-am imaginat o bună bucată din stadionul Național prăbușită peste capetele sclavilor veniți acolo să-l aclame pe Ponta. Și îngropați între dărmături, Ponta, Dragnea, Iliescu și Năstase. Dragnea făcea glume cu “stați liniștiți, chiar dacă murim aici, tot te votăm Victore”. Iliescu stătea calm, știe că nu i-a sosit încă vremea. Năstase era ușor panicat și balonat din cauza constipației. Nu prea a mai avut scaun normal de când a ieșit în libertate. Iar Ponta plângea ca o fată mare. Mai întâi de frică și apoi de ciudă că nu apucă să-și vadă visul cu ochii și să devină președintele galaxiei. Dac-ar putea și-ar face o clonă ca să facă asta în locul lui. Da’ nu se poate, cercetarea și sistemul medical din România sunt la pământ și Cati nu a reușit încă să creeze clone doar cu chimia ei. După vreo două ore de glume proaste…

Read More

Impostura

Ce-au în comun Ceaușeștii, Kim Jong-un și Ponta. Aș putea spune că au în primul rând în comun lipsa oricărui simț al penibilului. Și apoi dorința asta tâmpită de-a fi un megaloman cârnat cu ochi. Că deh, așa se întâmplă atunci când ceea ce realizezi în viață se bazează pe impostură. Așa se întâmplă când, deși ai diplomă de doctorat, tu ești pe undeva conștient că valoarea respectivei diplome e egală cu zero în ceea ce te privește. Și vrei să nu mai simți asta, vrei să fii purtat pe lauri, aclamat la scenă deschisă. Vrei stegulețe colorate care dansează într-o mulțime de zeci sau poate chiar sute de mii de oameni și formează la final numele tău în timp ce din piepturile lor se aude același nume. Dar bucuria asta trece repede și-o să începi să vrei mai mult. Poza ta peste tot, numele tău în toate ziarele, programe de televiziune centrate pe vizitele de lucru. Dacă ești de-a dreptul dus cu capul o să vrei să introduci și în materia obligatorie de clasa I-a poveștile fantastice referitoare la originea sfântă a conducătorului luminat. Pentru că nimic nu va fi suficient niciodată să astupe golul ăla din sufletul unui…

Read More

Țara te vrea prost

Prin 1996 cumpăram albumul celor de la Sarmalele Reci și adolescentul pus să învețe chestii repetitive în liceu rezona în principal cu “Țara te vrea prost” (ascultați-o mai jos în timp ce terminați de citit ce aberez eu pe aici). A nu se înțelege că eram un pui de geniu prin liceu. Eram genul de elev mediocru dar suficient de capabil să învețe fără să piardă prea mult timp cu cărțile în față. Îmi plăceau mai mult științele exacte și poate, dacă nu aș fi avut niște catastrofe de profesori la chimie și la fizică, m-aș fi aplecat mai mult spre partea respectivă. Așa n-am avut norocul decât de un contact precoce cu IT-ul și m-a prins mai mult microbul ăsta. Mai aproape de zilele noastre, sunt ăla leneș care nu aleargă după diplome și certificări. Nu am master, pot să-mi număr pe degetele de la o mână certificările. Noroc că mai trebuie să le predau și altora și atunci, mai mult de rușine, îmi dau certificările pentru chestiile respective. În timp am învățat să nu mai judec oamenii după diplomele și certificările pe care le poartă agățați după ei. Valoarea hârtiei respective stă în primul rând în gradul muncii…

Read More