Today I Hate:

Impostura

Ce-au în comun Ceaușeștii, Kim Jong-un și Ponta. Aș putea spune că au în primul rând în comun lipsa oricărui simț al penibilului. Și apoi dorința asta tâmpită de-a fi un megaloman cârnat cu ochi. Că deh, așa se întâmplă atunci când ceea ce realizezi în viață se bazează pe impostură. Așa se întâmplă când, deși ai diplomă de doctorat, tu ești pe undeva conștient că valoarea respectivei diplome e egală cu zero în ceea ce te privește. Și vrei să nu mai simți asta, vrei să fii purtat pe lauri, aclamat la scenă deschisă. Vrei stegulețe colorate care dansează într-o mulțime de zeci sau poate chiar sute de mii de oameni și formează la final numele tău în timp ce din piepturile lor se aude același nume. Dar bucuria asta trece repede și-o să începi să vrei mai mult. Poza ta peste tot, numele tău în toate ziarele, programe de televiziune centrate pe vizitele de lucru. Dacă ești de-a dreptul dus cu capul o să vrei să introduci și în materia obligatorie de clasa I-a poveștile fantastice referitoare la originea sfântă a conducătorului luminat. Pentru că nimic nu va fi suficient niciodată să astupe golul ăla din sufletul unui…

Read More

Țara te vrea prost

Prin 1996 cumpăram albumul celor de la Sarmalele Reci și adolescentul pus să învețe chestii repetitive în liceu rezona în principal cu “Țara te vrea prost” (ascultați-o mai jos în timp ce terminați de citit ce aberez eu pe aici). A nu se înțelege că eram un pui de geniu prin liceu. Eram genul de elev mediocru dar suficient de capabil să învețe fără să piardă prea mult timp cu cărțile în față. Îmi plăceau mai mult științele exacte și poate, dacă nu aș fi avut niște catastrofe de profesori la chimie și la fizică, m-aș fi aplecat mai mult spre partea respectivă. Așa n-am avut norocul decât de un contact precoce cu IT-ul și m-a prins mai mult microbul ăsta. Mai aproape de zilele noastre, sunt ăla leneș care nu aleargă după diplome și certificări. Nu am master, pot să-mi număr pe degetele de la o mână certificările. Noroc că mai trebuie să le predau și altora și atunci, mai mult de rușine, îmi dau certificările pentru chestiile respective. În timp am învățat să nu mai judec oamenii după diplomele și certificările pe care le poartă agățați după ei. Valoarea hârtiei respective stă în primul rând în gradul muncii…

Read More

I “heart” IBM

Neah, eram ironic. Îmi plăceau într-o vreme serverele IBM. De fapt ca și hardware și construcție și-acum îmi plac. În schimb în ultimele 2-3 săptămâni am ajuns să mă uit cu jind la niște servere HP noi. După cum scriam în postul anterior, serverul vechi pe care-mi găzduiam eu site-ul ăsta și care mai ținea și alte câteva mașini virtuale cu diverse chestiuni s-a decis sa nu mai funcționeze. Da’ nu așa, clar și răspicat. Ci absolut aleator și fără explicații.  Am apucat azi să-l mai pornesc nițel ca să pot scoate vm-urile de pe el și 4-5 ore cât am stat acolo a mers fără probleme. Al doilea a picat de vineri. Aici e o poveste nițel mai lungă. Are pe el 2 RAID-uri 5, fiecare avea câte 3 discuri. Dintr-unul din ele a murit un disc și acu’ stăm să vină achiziția (în poli asta înseamnă că o să am hdd-urile prin octombrie undeva). Eu când l-am văzut picat am zis “hait, să vezi că s-a dus alt disc din RAID-ul ăla cu doar 2 hdd-uri”. Neah, și mai frumos. Ăla e bine-merci cu alea 2 discuri, în schimb din celălalt RAID5 controller-ul s-a hotărât brusc să scoată…

Read More

Fapte bune

Și pentru că tot postam acum 2 zile despre faptele bune ale celor de la Avira mă gândeam că ar fi interesant sa povestim și despre alte cazuri. Mai precis, în timp ce diverși oameni de bine se oferă voluntari pentru acțiuni de genul celor descrise în articolul precedent, într-unul din sectoarele frumoasei noastre capitale primăria și consiliul local distrug tot ce se poate distruge. În luna iunie/iulie, pe site-ul primăriei a apărut o hotărâre a consiliului local din 26-06-2014 care spune următoarele : …………………………………….. Art.2. Se aprobă închiderea Centrului de Îngrijire și Asistență pentru persoane vârstnice „Magnolia”, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3. Imobilul situat în str. Jean Steriadi nr. 40A, Sector 3 rămâne în folosința gratuită a D.G.A.S.P.C. Sector 3, pentru dezvoltarea de servicii sociale. Art.3. Se aprobă închiderea Complexului de servicii pentru mamă și copil „Sf. Andrei”. Imobilul situat în str. Niță Elinescu nr. 64, sector 3 rămâne în folosința gratuită a D.G.A.S.P.C. Sector 3, pentru dezvoltarea de servicii sociale. …………………………………….. Săpând nițel mai adânc am găsit hotărârea consiliului local (din 22-12-2011 ) prin care se deschidea centrul “Magnolia”  : …………………………………… Art.1  Se aproba necesitatea si oportunitatea înființării Centrului de…

Read More

Bullshitter

Probabil că aveți fiecare dintre voi un cunoscut care să se muleze exact pe titlul acestui articol. Nu mă refer la persoana carismatică în jurul căreia se strâng oamenii chiar și atunci când spune prostii. Ci mai degrabă la cea care reușește să promoveze în fața străinilor o serie de calități pe care nu le deține. E persoana ăia pe care, atunci când ai cunoscut-o, nu ai fi lăsat-o să-ți lege nici șireturile pentru că părea complet incapabilă să facă asta fără să-și cauzeze răni grave. Și despre care acum, deși nu pare c-a dobândit calități remarcabile între timp, auzi că ar fi fost angajată pe un post în care nu ți-ai fi imaginat c-ar putea să promoveze o astfel de persoană și începi să te întrebi dacă nu cumva ăia care au angajat-o sunt mai idioți decât prevede legea (vorba vine, legea nu prevede nimic, dovadă scorul electoral de ieri). Da, știai că-i capabilă să mintă cu nonșalanță și să fie genul de persoană care aprobă pozitiv orice plan idiot. Știai și că-i genul care încălzește în mâini coaiele ăluia care pare lider în grupul din care face parte. Dar nu-ți imaginai că va fi luată în serios într-un…

Read More

Dick City

Eram azi pe la volan într-o scurtă plimbare prin frumosul nostru București. Nițel capsat dinainte și tocma’ ce înjurasem 2 dobitoci care s-au gândit că-i ok să țâșnească fără prea multă jenă de pe niște străduțe laterale. Știți voi genul ăla de zi în care dai de idioți la tot pasul și te miri cum de poate mama proștilor să fie mereu gravidă. Ei și fix după ce trec peste-o linie de tramvai într-o intersecție dau cu roțile din față în ditai groapa (era greu de văzut că era relativ îngustă și dispusă oarecum paralel cu liniile de tramvai ). Având în vedere că n-a trecut nici o lună de când am cumpărat 2 cauciucuri noi pe față după ce unul din cele vechi a explodat când intram în București pe centură și-am fost nevoit să merg câteva sute de metri cu el așa până am putut opri (chestie care l-a futut iremediabil), groapa respectivă m-a adus la capătul răbdării și-am scos un “îmi bag picioarele în orașul pulii” (continuat și de un “bine că fut banii pe afișe electorale și pomeni și stăm cu bulevardele pline de gropi” da’ să nu intrăm în politică). Înjurătură care-a fost mai apoi…

Read More

Bani, bun-gust, respect și bun-simț

Plimbându-mă azi prin traficul lejer al orei 11-12 din București m-am nimerit la un stop în spatele unui Chrysler C300 cu număr de AG. O mașină impunătoare, o mașină pe care mi-o imaginez în mâinile unui proprietar cu bani dar și cu bun-gust. Chiar dacă este plin autovit-ul de ele la niște prețuri pentru care nu s-ar apleca nici o fustă umblată prin cluburile din centru darămite prin Bamboo sau altele. Oricum, admiram mașina și-mi imaginam un proprietar trecut de 35-40 de ani, sobru, genul de om care știe ce vrea. Se face stopul verde, pleacă mașinile din fața lui, pleacă și el. Încet, de abia se târa. La 300m în față fiind un alt semafor sincronizat cu ăsta începusem să-mi pierd răbdarea. Semnalizez să schimb banda ca să pot să-l ocolesc și când încep manevra îl văd că sare pe banda respectivă și el. Fără semnal, fără nimic. Primul gând care-mi trece prin cap e un sarcastic “mă-tă-n cur, la asemenea mașină nu ți-au dat și maneta de semnalizare ?”. Nu, nu cred c-a făcut-o special. Pur și simplu s-a nimerit. Dar omul n-a avut nici o greață în a se asigura, sau a semnaliza intenția. Am mai mers…

Read More

Un pic de responsabilitate

Ăsta-i tot oarecum legat de povestea cu garanția pentru memorii de la PcGarage. Povestea a avut un final fericit pentru client. Dar asta doar din cauză că a luat el măsurile pe care trebuiau să le ia cei care se ocupă de garanții. Producătorul a înlocuit memoriile (cu garanție pe viață, apropos) fără nici un comentariu. Și durata întregului proces a fost mai scurtă decât timpul petrecut rugându-se de cei de la PcGarage să rezolve problema. Altfel decât făcând un storno de 700 de lei pe un kit de memorii ce costa de nou 1500 de lei pentru o singură memorie defectă. După rezolvarea problemei Bogdan nu s-a lăsat și-a mai trimis un mesaj celor de la PCGarage prin care le transmitea duios că și-a rezolvat problema singur. Și că puteau s-o facă și ei la fel de bine. Răspunsul lor a fost iar de-o nesimțire cruntă : “Ne bucuram ca ati putut rezolva problema intampinata cu respectivul produs. De asemenea, cazul dumneavoastra a fost solutionat prin storno de catre importatorul produsului, iar faptul ca vi s-au inapoiat memoriile defecte chiar daca cazul dumneavoastra era solutionat, a fost o exceptie. “ Evident că la întrebarea “dar cine au fost importatorii…

Read More

Comic

Cei de la IBM au gândit foarte bine treaba asta. După ce ți se fute un array cu un RAID5 din motive absolut necunoscute (discurile fizice sunt ok, doar array-ul e desincronizat) ai clar nevoie de ceva să te facă să zâmbești. Așa că în momentul în care bootezi cd-ul cu tool-ul lor de management pentru controllerul RAID ești întâmpinat de-o veselă clonă de Comic Sans :   Că e fix momentul în care-ți arde de glume și de fonturi vesele. Care pana mea o fi fost și creatura aia care-a considerat inteligentă alegerea acestui font ? Au lăsat sarcina asta în grija secretarei ? Au pus copiii să aleagă fontul pe care-l vede “tati” când e nervos la muncă ? What the fuck ? În cazul în care sunteți curioși, da, l-am refăcut. Un update de firmware mai târziu și înc-o vizită în “happy land” am putut să-i forțez un revive și-a luat-o.

Read More

Poșta Română

În ultimele 10-12 luni am avut două experiențe cu Poșta Română. Ambele traumatizante. Prima a fost undeva prin vara anului trecut când aveam de ridicat un rahat cumpărat de pe ebay și venit de prin HK. În București ai un singur loc de unde ridici chestiile venite din afara EU. La celebrul Oficiu Poștal 3 București. Când am intrat acolo erau vreo 30 de oameni care așteptau pe 3 cozi într-o căldură infernală. Stăteai la o coadă să lași buletinul (și stăteai ceva), după care așteptai să te strige ei când îți găseau coletul. Nu puteai să te răzgândești că buletinul tău era la ei deja. Momentul de intensitate maximă a fost când am văzut unul din angajații Poștei trântind pe jos și apoi târând un sac cu diverse colete. Priceless. A doua experiență a fost azi. Vinerea trecută primim acasă un mandat pe care scria doar “voluminoasă” cu niște litere mari și frumoase. Pe formularul ăla mic de mandat sunt tipărite tipurile de chestii pe care le poți primi. Colet, recomandată, etc… Idioții de la poștă trebuie doar să le încercuiască cumva. La noi nu era încercuit nimic. Era doar o dungă trasă peste “colet”, nimic altceva. Dunga putea…

Read More

Cum să-ți fuți o zi de lucru

Ce întrebare ? Extrem de simplu. Te duci să-ți faci niște investigații într-un spital de stat. Ah, și știți de ce-i zice “spital de stat” ? Pentru că aveți de stat, nu glumă. Pleci frumușel dis-de-dimineață de acasă prin minunatul trafic din București și ajungi la spital. Parchezi mașina (dacă ai unde, dacă nu te rezolvă țiganii din jur) și înarmat cu trimitere de la medicul de familie, buletine de analize și toate cele te duci la camera de gardă să ți se facă fișă de internare. Deși nu stai peste noapte în spital, așa e procedura. Și pentru că așa e procedura ești taxat rapid și de 70 de lei (din care 60 de lei reprezintă taxă pentru confortul hotelier de care beneficiezi în spital).   Nu, nu fiți naivi și nu vă așteptați la pahare cu umbreluțe, masaj la tălpi și un eventual happy-end. Cu banii luați dar încă virgin ești îndrumat spre etajul cu secția respectivă. Cum medicul de familie care te-a trimis aici a vorbit deja cu doctorița care ar trebui să te vadă ești optimist și te gândești că vei scăpa rapid.  Așadar te duci la intrarea în secție și o aștepți pe doamna doctor.  Și…

Read More

BitDefender, ultima muie, part 2

Cu ceva întâziere public răspunsul primit de la Alin Vlad. N-o fac neaparat pentru un nou set de înjurături ci pentru că erau și alții curioși de deznodământ. Am făcut ieri verificări amănunţite în sistem şi încercăm să răspundem punctual celor semnalate de tine. Aşa cum ţi-am transmis şi în comentariul de pe blog, ne pare sincer rău pentru neplăcerile pe care le-ai întâmpinat pe parcursul utilizării produselor Bitdefender și vom lua în calcul tot feedback-ul primit de la tine în ultima perioadă. 1.             Reînnoirea automată a valabilitaţii licenţei are scopul de a asigura o protecţie continuă, fără a exista riscul de a fi expus vreo secundă ameninţărilor informatice. Menţionez că noi informăm utilizatorul în privinţa acestei acţiuni folosind diferite metode: a.     în fereastra de confirmare a plăţii. b.    mail de informare trimis cu 5 zile înaintea platii efective. De asemenea, mai pot spune că funcţia de auto-renewal devine o practică standard în industria online, datorită tendinţei actuale de trecere la modelul SaaS (Software aş a Service). 2.     Mesajele în produs au rolul de informare, fiind cea mai rapidă şi sigură metodă de a păstra legătura între Bitdefender şi client. De obicei, acele mesaje sunt folosite pentru a te proteja în cazul expirării licenţei sau în situaţia lansării…

Read More

Cum să ne gonim clienții

Azi având ceva timp liber la dispoziție și frigideru’ pustiu am zis să plec să fac niște cumpărături. Pe la un 2 PM așa bântuiam cu un coș de cumpărături prin Auchan-ul aproape gol. Prefer să mă duc în timpul săptămânii la cumpărături dacă am timp decât să mă îngrămădesc în weekend în magazinul plin. Și-ajung eu la raionul de fructe cu gândul să cumpăr niște struguri. În fața lădițelor cu struguri înc-o doamnă aproape de vârsta a 3-a și un nene mai sărăcăcios îmbrăcat. Eu am rupt o boabă de strugure dintr-un ciorchine și apoi l-am pus într-o pungă, câteva secunde mai târziu și ceilalți 2 potențiali cumpărători au rupt câte-o boabă s-o guste. Moment în care trece o angajată Auchan pe lângă noi (ecuson la gât ) și ne trântește un “Ați plătit ca să mâncați strugurii ?”. Rămân ca la dentist, mă uit la ea, nu-mi vine să cred. După ce-mi trece uimirea îi replic, “Nu vă supărați dar și în piață poți să guști o boabă de strugure înainte să cumperi iar remarca dvs. este de-o nesimțire cruntă” și plec cu strugurii spre cântar (deh, erau buni și în plus rupsesem o boabă din ciorchine). Câteva…

Read More

6 luni și câteva zile

De bine ce lăudam internetul de la Romtelecom acum câteva zile și spuneam vesel nevoie mare că sunt foarte mulțumit de ei, de ieri seară merge de mai mult stă. Mai mult, îmi trimite și niște mesaje subliminale : Așa că retrag cam tot ce-am zis. În plus, pana mea, când o problemă de genul ăsta durează de mai bine de 24h încep să mă enervez ușor. Mai ales că pretindeau azi că ar fi rezolvat problema și aparent pe la 8 când am ajuns acasă și m-au sunat, mergea. Nici 20 de minute mai târziu iar crăpa. Bun, mai așteptăm și mâine. Ah, apropos, nici mâine nu-s acasă, ia încercați voi s-o rezolvați fără să mă mai futeți la icre. V-am verificat eu echipamentul de la mine, ăla e ok. L-am și repornit de vreo 2 ori, nu pare a fi de la el problema. Hai să presupunem că nu-i nici firul de vină că merge din când în când și când merge, merge bine… Am deschis și icmp-ul pe Cisco-ul meu de acasă așa că puteți să testați.  

Read More

Design revoluționar

Nu mă pot abține, îmi pare rău. Am perorat pe tema asta de câteva ori pe aici. Și o fac încă odată. La cum merg lucrurile n-o să fie ultima dată. Toată discuția pleacă de la Leap Motion și de la discuția asta de pe Slashdot. Trecem peste faptul că Slashdot începe să fie din ce în ce mai plin de tâmpenii. Leap Motion este o jucărie care pare relativ mișto. Sunt chiar curios să o încerc și eu. Până atunci plec de la review-ul ăsta făcut de Răzvan. Și pot să zic că mă aștept să am cam aceleași concluzii pe final. Dar asta nu m-ar împiedica să mă joc cu ceva nou. Dar să revenim la subiectul central al discuției. Se pare că tot mai des apare în lumea IT dorința asta a utilizatorilor de a gesticula cu mâinile prin aer în timp ce lucrează la un calculator. Jucăriile care “rezolvă” problema asta sunt lăudate peste tot cu epitete de genul “revoluționar”, “ingenios”, “genial” și altele asemenea.  Și mă simt prost pentru că eu și cu încă vreo 2-3 “boșorogi” suntem de părere că treaba asta-i o mare idioțenie. Și de data asta o să argumentez mai pe…

Read More