muia-zilei

Unde-i ceferticatu’

Nu mai e o noutate pentru nimeni că sistemul sanitar din țărișoara asta e căpușat până-n cele mai adânci cotloane. Și cam toată lumea a asistat la toate bâlbele prin care a trecut sistemul ăla cu cardul de sănătate din prima zi până astăzi. Sistemul ăla care-a costat o gălăgie de bani (vreo 20 de milioane de euroi) dar zici că e implementat de o echipă de ageamii.  De altfel nici nu e de mirare, cel puțin o parte din oamenii din fruntea CNAS sunt ăia învățați cu năravurile lu’ dom’ doctor Oprescu. Sistemul ăla unic integrat a mers ca un cur din prima zi în care a fost dat în funcțiune și de atunci toata lumea care intră în contact cu sistemul sulii înjură temeinic. Nu o data am avut ocazia să ajung într-o farmacie și să văd cum oamenii nu-și pot ridica  rețetele pentru că “sistemul nu merge”, sau să nu aud din diverse surse cât de bine funcționează. Este clar că e un ditai rahatul aruncat în curtea statului și pe care niște băieți șmecheri și-au tras niște bani frumoși cu multe zerouri în coadă. Da’ de departe cea mai funny întâmplare cu sistemul ăsta este cea…

Read More

Cum o mai sug magazinele online – part2

No, bun, mă speriam că n-o să am material pentru deznodământul situației din articolul precendent așa că băieții de la PCGarage s-au gândit să-mi facă ziua mai bună și au livrat. Vagoane chiar. Dar mai întâi să încheiem cu eMag/Flanco pentru că aici e mai puțin de scris. A ajuns comanda chiar în seara zilei în care am scris articolul. De fapt a intenționat să ajungă numai că cei de la Flanco nu s-au obosit să dea adresa integrală pe pachet. Au scris doar strada și numărul și-atât. Așa că băiatul de la curierat m-a sunat ca să mă întrebe blocul, scara și restul informațiilor relevante pentru livrare dar eu oricum nu eram acasă atunci așa că au amânat pe a doua zi. În altă ordine de idei pe site-ul eMag, la “Urmărirea comenzii” a apărut până ieri cu statusul “plată acceptată” și-atât. Fără “predat la curier”, fără nimic. Bun așa. Cred c-o să am un articol pe tema asumării responsabilității atunci când sub același nume, al unui magazin consacrat, încep să vândă și alte magazine făcând astfel rabat de la un standard de profesionalism. Când voi avea timp și chef, bineînțeles. Dar să ne întoarcem la PCGarage, că aici…

Read More

Cum o mai sug magazinele online

Băieții cu magazinele online de pe la noi deja s-au cam relaxat și s-au obișnuit cu modul în care merg lucrurile la momentul actual. Adică eMag e clar pe primul loc și nu are nimeni nici o șansă să-i ajungă cumva iar restul se fac că se bat pe locul 2. Măcar din cauza asta te-ai aștepta ca ăia care-s implicați în bătălia aia pentru locul doi să-și facă cumva treaba și să funcționeze decent. Neah, e mai simplu să o ardem cu ~20 de black friday-uri pe an decât să muncim în mod real ca să nu simtă clientul că ne batem joc de el. Cam pe 15 ianuarie anul curent făceam o comandă la PcGarage pentru o sumă frumușică de ~8000 de lei. Produsul comandat apărea cu livrare în 7 zile, la comandă. Acum nah, oamenii naivi când văd “7 zile la comandă” își imaginează că vorbim de 7 zile calendaristice din momentul în care ai dat efectiv comanda pe net. Neah, nu funcționează lucrurile chiar așa. De obicei sunt 7 zile lucrătoare din momentul în care este confirmată plata. Și eu nu eram naiv la momentul respectiv în privința asta. Am făcut comanda într-o seară pe la…

Read More

Tarom vs. low cost

La începutul lui ianuarie, după cum vă spuneam și în articolul legat de booking, eram prin Iași la un training, plecat cu avionul din București pentru că lăsasem mașina în revizie. Mișcare de altfel extrem de inspirată pentru că a nins în draci fix în noaptea dinainte de a pleca eu. De altfel zborul spre Iași a fost și întârziat cu vreo 2 ore. Pe cursele fără prea mulți pasageri Taromul merge pe ATR-uri (niște autobuze cu aripi și elice). Pe acolo toate bune și frumoase (nu, nu fac aluzie la moldovence). Friguț, zăpadă, orașul mohorât pe vreme de genul ăsta. La întoarcere aveam avion chiar în ziua în care terminam trainingul, undeva pe la ora 19. Ajung mai devreme în aeroport și mă pun pe stat. Observ cu îngrijorare că pe aeroportul din Iași nu aterizase nici o cursă de dimineață. Pe la un 16-17 apare un BlueAir dinspre Londra care e redirectat la Bacău. Era avionul low-cost care urma sa zboare spre București la ora 19 din Iași. Dinspre Tarom, nimic. ATR-ul care urma să plece de pe Otopeni spre Iași și care urma să se întoarcă cu noi în seara respectivă nu dădea nici un semn. Pe…

Read More

Cre(ș)tinii

Pentru că tot este mâine ziua în care toată țara asta creștină sărbătorește Crăciunul ghiozdănind cu spor cârnați și sarmale, vroiam să comentez un articolaș de-al lui Marius Tucă scris pe blogul lui Marius Tucă în care autorul este înfiorător de tâmpit. Reușește să fie atât de prost încât mă mir că nu i se văd căștile în care i se suflă “inspiră/expiră” când apare prin public. Dar mai întâi background-ul, că așa e frumos. Dacă nu ați citit pe net până acum despre cazul familiei Bodnariu vă spun eu acu’ din ce-am reușit să extrag de pe internet. Surse obiective nu prea există, majoritatea știrilor sunt apărute pe site-uri creștine iar singura persoană implicată care povestește câte ceva în mass-media este unchiul din România al copiilor. Familia Bodnariu sunt penticostali și plecați de vreo 10 ani în Norvegia. Și de curând protecția copilului dintr-o țară civilizată i-a lăsat fără copii pentru că aceștia primeau corecții fizice pentru că “Dumnezeu îi pedepsește pe cei păcătoși”. Prin urmare părinții au fost acuzați de statul norvegian de “creștinism radical și îndoctrinare religioasă” și i-au lăsat fără copii. Nu știu voi da’ în mine crește inima de bucurie când aud că există țări…

Read More

Usability

De ceva vreme (aproximativ 3-4 luni) sunt extrem de ofticat că la ora actuală nu mai găsesc notebook de 14 inch care să se mapeze pe cerințele mele. Pur și simplu piața parcă a luat-o razna. La 14 inch acum toate sunt cu un singur slot de RAM (maxim 8gb), cu bateria integrată, fără video dedicat. M-am cam împăcat cu situația și înjurând m-am re-orientat spre ceva notebook de gaming pe la 15,6 inch (pentru că deh, la mine e și desktop replacement). Renunț astfel la 14 inch și la fingerprint reader dar măcar am parte de restul opțiunilor. Mai curând însă am trecut prin a doua criză similară. Mai exact de vreo 3 zile caut cu disperare un telefon de până în 5inch, cu Android, dar care să aibe măcar 2gb RAM. Ia ghiciți opțiunile. Exact, aproape zero. Și nu pot decât să-mi aduc aminte vremurile când mi-am luat eu Samsung Galaxy S3-ul (4,7 inch) și toată lumea comenta că mi-am luat paletă de ping-pong. Păi plm, în ziua de azi ăla e telefon compact. Tot ce e sub 5 inch e clasă “mini”. Oare la ce sula calului se tot gândesc producătorii de echipamente IT ? Chiar cere…

Read More

Nemulțumiții

Fu și Black Friday și iarăși valurile de cumpărători nemulțumiți au luat cu asalt blogurile celor care au făcut până la urmă și un serviciu public postând cataloagele cu reduceri într-un loc centralizat. Zeci de înjurături, acuzații și plângeri că au fost supuși la reclame și acum se simt fraieriți. Păi băi băieți, am și eu o scurtă întrebare care mă frământă de vreo doi anișori. Pentru că nah, de vreo doi ani m-am lămurit că noi nu putem avea un Black Friday ca afară din cauza unor motive obiective (nu ai voie să vinzi sub prețul de achiziție în afara perioadelor de soldări care sunt prin august-octombrie și ianuarie-aprilie) și a unuia extrem de subiectiv (suntem români).  Prin urmare a devenit o practică obișnuită aia a prețurilor umflate artificial înainte de Black Friday sau chiar în timpul și prezența a 2-3 produse cu un stoc minim pe post de hârtie de muște. Motiv pentru care eu nici nu mă mai chinui să-mi cumpăr ceva de Black Friday. Mă uit de curiozitate pe cataloagele de reduceri, îmi mai torn un pahar de vin și-mi văd de treabă. Și apropos de perioadele de soldări, dacă noi tot am mutat Black Friday-ul…

Read More

Adevărații bizoni de București

În urmă cu vreo 8 ani, pe vremea când dețineam Polo-ul, am parcat într-o seară pe undeva pe lângă Sala Palatului, în spatele blocului cu coloane de pe Câmpineanu. Și când zic “am parcat” mă refer la faptul că am pus mașina pe un loc de parcare nemarcat dar probabi utilizat de cineva care stătea în blocurile din jur. Însă încă de pe atunci am încercat să fiu civilizat și să am tot timpul în bord lipit numărul de telefon. În cazul în care chiar deranjam pe cineva să pot să vin rapid și să mut mașina. Ei, în seara respectivă, fără să fiu sunat de NIMENI, când am ajuns la mașină am avut ocazia sa-mi găsesc atât numerele de înmatriculare cât și farurile vopsite cu spray alb cu vopsea acrilică. Farurile s-au mătuit după ce-am curățat vopseaua, numerele de înmatriculare le-am reparat cu vopsea neagră peste dar și-au pierdut stratul reflectorizant. Noroc că nu am avut discuții cu poliția niciodată din cauza asta. Toate astea făcute de un dobitoc pentru că l-a deranjat mașina mea parcată pe un loc de parcare amenajat. Nu lăsată pe trotuar, nu blocam pe nimeni, nu era lăsată strâmb. Dar îi luasem locul pe…

Read More

Ipocrizie

Într-o duminică absolut leneșă de stat și de uitat la Futurama m-a mâncat undeva să apuc să mă uit pe știri și pe canalele de social-media uzuale (FB și Twitter). Băi nene, poate ați uitat da’ merită să vă aduc aminte în ce țară trăim : Am avut de 3 ori un președinte care-a chemat minerii și din cauza căruia au fost bătuți crunt niște oameni prin ’90 Am avut un premier fotomodel care-a demonstrat în mod repetat cam câți digiți are în IQ (un număr prim, mai mic decât 3 și mai mare decât 1). Am avut un alt premier cu diplome false, mincinos notoriu, tupeist, gurist și pe care, de abia plecat, s-au și apucat niște grămezi de idioți să-l regrete. Și cu toate astea, la anunțul că ministrul propus al Sănătății e un tânăr de 29 de ani, toată lumea s-a grăbit să-l desființeze pentru că a pozat în chiloți la un moment dat. Nu știm cât de competent este, nu am văzut încă ce poate să facă, doar l-am tocat rapid pentru o chestiune total irelevantă. E și mai ironic faptul că, mai acum 2 săptămâni, tinerii din stradă ar fi vrut oameni complet noi în…

Read More

Trafic de București

N-am în fiecare zi ocazia neprețuită de a mă îngrămădi în traficul de dimineață din oraș. Cel mai des prind vârful de trafic de după amiază dar acolo este cu totul și cu totul altceva. Oamenii din traficul de seară sunt mai calmi. De fapt sunt oamenii deja obosiți, după o zi de muncă în care au fost futuți prin toate găurile de șefuți, șefi și șefoi și la ora respectivă se îndreaptă înfrânți spre casă gândindu-se că așa a mai trecut o zi din viața lor. Șoferii de seară sunt mai puțin arțăgoși, se înfing cu mai puțin tupeu și parcă nu au în general atitudinea aia bătăioasă și sfidătoare pe care o au dimineața. Altfel stau însă lucrurile la ora 8 dimineața. Atunci e o nouă zi, un nou început. O zi în care filmul ar putea totuși să se deruleze cu ei pe genericul principal. O zi în care mai există încă șansa să fie niște învingători, nu niște rotițe într-un uriaș angrenaj murdar. De aia sunt mult mai agresivi dimineața. Nu te lasă să intri de pe străduțele laterale, nu pierd timpi morți semnalizând, depășesc coloane, se bagă cu tupeu și când e cazul chiar sar…

Read More

Brățară de aur

De ceva vreme m-am obișnuit să-mi fac cumpărăturile în Kaufland. E mai mic, mă mișc mai rapid prin el și de cele mai multe ori raionul de fructe și legume este MULT mai bine aprovizionat decât ăla din Auchan-ul în care mergeam de obicei. Așa și astăzi, pe la orele 7 după-amiaza eram pe la cumpărături. Ca după program, magazinul era plinuț. Nu omor, dar aglomerat. Îmi iau verdețuri și chestii de pe la raionul de legume și mă opresc pe la brânzeturi/măsline unde stai la coadă și aștepți să te servească. Aici ditai coada și pe raion servea o singură tanti. După câteva minute bune de așteptare cei din spatele meu s-au apucat să vocifereze. La care o tanti de la raionul alăturat (cel de carne/mezeluri) a detensionat situația spunându-i celui care-a făcut gălăgie că n-au ce să facă. Stau anunțurile de angajare de o lună de zile în fața magazinului și nu vrea nimeni să se angajeze, preferă să trăiască din banii de șomaj. Câteva minute mai târziu, trecând pe lângă alt raion am prins o discuție între doi angajați care aranjau produsele pe un raft. O fată îi spunea celeilalte că dintre toate colegile ei care-au fost…

Read More

Sexism

În 1998 când am dat (prima oară) la facultate (energetică) am avut fix 3 colege de grupă între 16 băieți. Într-o serie de 90 de oameni aveam cu totul vreo 6. Pe la celelalte facultăți era cam la fel, poate pe la IMST să fi fost ceva mai multe fete. Pentru că părinții de fete de prin perioada aceea se ghidau destul de mult după celebra “Are mama două fete, una-i frumoasă, cealaltă este la Politehnică”. Sigur că da, poate să vină și Bogdan cu contra-exemplul de la UMF unde sigur îți ajungea o singură mână să numeri băieții. Așa funcționa societatea noastră plină de prejudecăți. Ingineria nu-i treabă de fată așa cum nici medicina nu prea e treabă de bărbat (Bogdan, de asta ai ajuns tot IT-ist ? ). Din fericire în zilele noastre lucrurile s-au mai schimbat și acum poți vedea suficient de multe fete în campusul Politehnicii. Dar eu unul nu cred că din cauza unei schimbări de mentalitate ci mai degrabă din cauză că meseriile tehnice au o căutare destul de mare și în domeniile astea salariile sunt și ceva mai mari. Altfel șansele să ajungi casier la Cora/Auchan sunt destul de mari chiar și cu…

Read More

Cum am petrecut de Robbie Williams

Pentru că s-au umplut biții internetului cu păreri despre cum fu concertul lui RW am zis să nu ratez și eu ocazia de-a face o cronică a minunatului eveniment. Prin urmare vineri seara, cam pe la ora la care corporatiștii porneau agale spre Piața Constituției, subsemnatul ieșea dintr-un supermarket cu trei fiole de vin într-o sacoșă verde de Mega Image. În momentul în care lumea se bulucea la intrare și erau controlați de lichide sau orice altă substanță capabilă să-i susțină din punct de vedere fiziologic câteva ore bune în soare, cele trei fiole de vin erau băgate la rece. Cam pe la momentul la care termina de cântat băiatul ăla de culoare, Lemar, prima din sticle era dezvirginată barbar cu un tirbușon pișcotărit acum câțiva ani buni de pe la GeCad. Pot presupune doar că alea erau momentele în care oamenii prezenți în Piața Constituției începeau să bage primele bucăți de carne în frigiderele celor de la Banca Transilvania și Ursus. Noi mâncam o salată. În momentul în care imaginile transmise de Dolce de la concert arătau în prim-plan niște figuri transpirate am realizat că parcă și mie mi-e un pic prea cald și am mărit cu o treaptă…

Read More

Dicționar explicativ al Poștei Române

Fac ce fac și deși promit să nu mai calc vreodată prin vreo sucursala a instituției numită Poșta Română, îmi încalc promisiunea. De data asta din cauză că am comandat ceva pe net și a venit fix cu Poșta, nu cu altceva. Deși aș fi plătit bucuros diferența de cost numai ca să nu mai am contact cu acriturile alea de acolo. Vă povesteam mai acum un anișor și ceva de cuvântul magic apărut pe mandatul de la Poștă, “voluminoasă”. El, am aflat noi după câteva ore petrecute în zadar la o coadă, semnifică faptul că ai de a face cu o SCRISOARE voluminoasă, nu cu un colet. Prin urmare trebuie să stai la coadă la scrisori, nu la mesagerie unde se primesc colete. Și ne vine nouă mandat în cutia poștală acum vreo săptămână, mandat pe care scria iarăși voluminoasă. Noi știind cu siguranță că de data aceasta trebuie să ne vină un colet pentru că treburile comandate nu încap într-o scrisoare nici dacă se așează elefantul pe ele, ne-am dus tot la mesagerie direct. Dar am avut prezența de spirit să întrebăm înainte. Acritura de la ghișeu ne-a descumpănit total când ne-a certat pe un ton de parcă…

Read More